Seriale și animeuri văzute

Ca să încep cu ce m-a mânat să scriu la rubrica asta.
Am văzut rebootul de la Scrubs și a trebuit să scriu despre el.

Bro, oamenilor, am văzut Scrubs când s-a lansat, în 2000. Gândiți-vă că mulți dintre voi, ce citiți acum, aici, erați doar niște sclipiri iubărețe în ochii ușori alcoolici ai tatălui vostru și niște sclipiri nerăbdătoare în ochii mamei voastre (of, nu se mai termină odată…)
Așa că e extrem de puțin probabil să puteți înțelege nostalgia care mă cuprinde atunci când vorbesc de Scrubs, de JD, de Turk, de Carla, de toate poantele și gagurile absolut haioase,

de glumele smart, de momentele triste, care m-au făcut să îmi dea lacrimile

(bine, nu sunt relevant neapărat, mie mi-au dat lacrimile și la karaoke scene din Project Hail Mary, deci nu mă luați în seamă)

Nu am deschis serialul cu speranța că va fi cel mai bun serial al tuturor timpurilor. L-am deschis sperând să îi văd pe acei oameni care mi-au fost dragi timp de 25 de ani, pe care nu i-am uitat și la care m-am uitat, din nou, periodic, întotdeauna întrebându-mă unde ar fi ajuns, dacă serialul ar fi continuat?

Și nu am fost dezamăgit. Deloc. Este exact, dar exact ce trebuie. E funny, e distractiv, are același tip de umor și gen de poante, Turk are câteva fete, deși un film mai sus, cu 22 de ani în urmă, declară că el o să aibă numai băieți, John Dorian e tot aerian și cerșetor de iubire, Perry Cox e tot minunat, Carla la fel… nu mai povestesc, că poate sunt oameni care nu l-au văzut și nu ar vrea spoilere.
Repet. E vorba de nostalgie. De ani. Mulți, care au trecut și nu se mai întorc. Poate, fiind foarte tineri, nu o să vă placă. Sau poate o să vă. Poate luați serialul de la capăt întâi, ca să vă familiarizați cu personajele și mediul. Sau poate nu. Dar pentru boșorogii mei, care l-au văzut în timpurile imemoriale când nici telefon mobil nu aveai…e ce trebuie. Și dacă mai prindem un sezon cu ei, suntem bini di tăt.

Așa. Următorul e Taboo, cu Tom Hardy.
Vă zic, habar nu aveam de existența acestui serial, am văzut un clip pe tiktok și mi-a atras atenția, altfel nici că aveam cum să aud de el și rămânea acolo, în folderul cu Filme pe care nu cred că le voi vedea vreodată, alături de Yellowstone, Banshee, Spartacus House of Ashur, ăla care are cancer și coace droguri și o grămadă altele pe care nu pot să le văd din cauza hypeului creat în jurul lor, ELAINE, YOU GOTTA SEE THE BABY! No, i dont. Anyway.
Foarte mișto Taboo. Foooooooaaaaaaarte mișto. Am stat ieri toată ziua și aia am făcut, am văzut toate cele 8 episoade. Și, colac over pupăză, cică s-ar face și un sezon 2. God help us all, pentru că este excelent. Recomand cu 2 mâini.

Welcome to Demon School! Iruma-kun
Am văzut S1, nu știu dacă să mă uit la S2, e ușor tâmpițel, deși e destul de antrenant, față de YU-NO: A Girl Who Chants Love at the Bound of This World, la care, după vreo 4 episoare, mi-a venit să îmi smulg ochii din cap, atât de plictisitor era.

Durarara!!
Obositor și gălăgios, l-am șters după 2 episoade văzute cu FFWD.

Scarpetta. E bun, e cu Nicole Kidman, care e o actriță mare. Faptul că a pivotat spre seriale arată că e cam foamete la Hollywood.

Wistoria: Wand and Sword
Chiar a fost interesant, aștept să iasă noul sezon.

(o să fac o mică mențiune. S-au epuizat ideile de filme, pentru că War Machine și Mercy, deși nu sunt deloc rău făcute, sunt copii fidele după Predator și Minority report)

În rest, vă zic, destul de slăbuță oferta. Trag de timp, că mai am vreo 3 episoade din Frieren și nu am văzut deloc ultimul sezon din Jujutsu Kaisen, mă consolez că am ceva de văzut pe termen scurt. În rest, cam nimic, stau și aștept să iasă, săptămânal, câte un episod din Daemons of the Shadow Realm, singura chestie care mai mișcă.