Am citit atatea opinii docte despre Schengen, azi, de la oameni care, sa imi fie scuzat, au legatura cu politica cum am eu cu protoeria Ploiestiului, ca mi-a venit sa inchid facebookul și internetul.

Coafeze, aitisti, influențãri, toata lumea are ceva de spus pe tema asta, mestecand porcarii citite in ziare si discutand santaje si politici macroeconomice care, pana saptamana trecuta, le erau la fel de cunoscute ca teorema lui Fermi.

Internetul si, prin extensie, retelele sociale, au devenit o laba in cerc. Efectiv este zgomot facut de incompetenți si validat de cercul lor de prieteni, la fel de incompetenți.

Stiu ca pare distractiv, dar nu este. Ne pierdem ore intregi din viata, zilnic, in asa zise discutii, care sunt doar emisii parerologice, contraziceri despre care stim dinainte ca se vor termina, in maxim 3 replici, cu ba pe-a ma-tii plus batai reciproce pe spate cu Mama, ce destepti suntem.

In timpul acesta am putea face chestii utile. Am putea sa muncim, de exemplu. Sau sa ne jucam cu copiii care ne vad tot timpul incrancenati pe telefon, tip i-am zis-o muistului care a gresit pe internet. Am putea sa facem dragoste cu femeia din viata noastra. Sau cu barbatul. Am putea mirosi florile. Sau sa aruncam cu pietre in garla. Toate, mult mai utile decat ce facem acum.
Food for thought.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.