Contul meu
Îmi place cum îi lasă cu puțulica goală, lipiți de stâlp, care, sper, că e metalic. He will never play again.
Urăsc hoții într-un mod incredibil. Am trăit în Vitan, între ei și știu mentalitatea de șacal, căruia nu îi pasă de nimic, care te atacă tocmai pentru că ești slab și vulnerabil.
Un hoț din ruine începând să își primească pedeapsa
Pe scurt
NOU
Posibile explicatii de ce au dat-o rusii de gard in halu asta
twitter.com/sbreakintl/status/1498619309618503680
NOU
Dacă tot vorbesc în clar mai bine foloseau stații CB, alea au bătaia mai mare… 🙂
NOU
@marinel: “colegu, ceva javeline catre Kyiv ? “
NOU
Stalpul este de beton din ce vad…pacat
NOU
Ciorite dîn Vitan… prin ’88… pe linia lu’ 144… frățioare…
(Sensei Sorin Dumitrescu ne-a pus să facem flotari timp de un întreg antrenament când a auzit ce s-a întamplat, că deh, nu ştia el cum stăteau lucrurile pe atunci, credea ca onoare japoneză şi chestii… – OSU, Shian!)
NOU
102. veneau femeile la cimitir sau pplecau la cumparat de kkturi pentru inmormantare. si ii vedeam cum le inconjoara, prima frana ghiont din fata, poseta taiata pe fund, scos totul, ura si pa. iar femeia era cu ochii in lacrimi de la pierderea suferita
NOU
102 ma, fi-mi-ar capu’ sa-mi fie, da 102, ca 144 mergea pe Oltenitei in sus, spre oraselu’ copiilor. Iaca, asa-ti face batranetea, uiti si numaru’ autobuzelor.
(Si ca tot suntem la corectari, faza cu batutu ciorilor din autobuz trebuie sa fi fost prin ’90-’91, ca atunci ne-am mutat cu sala langa CET, pana la revolutie eram… in Pantelimon )