La revedere, lume…

Având în vedere că, practic, astăzi este ultima zi din viața voastră, aș vrea să îmi deschid puțin sufletul, punându-l pe platoul de aur al palmelor voastre întinse.

Sper că v-ați împăcat cu voi înșine. Împăcarea cu tine însăți este cea mai grea împăcare dintre toate. Singurul om căruia nu îi ierți nimic, niciodată, ești tu. Încearcă să faci pace cu sufletul tău. Trecutul e trecut. Lasă-l să se piardă în negura amintirii.

Împăcați-vă cu oamenii ce vă sunt dragi. Împăcați-vă cu părinții voștri, cu frații voștri, treceți peste neînțelegerile stupide ce v-au despărțit. Gândiți-vă, e ultima zi din viața voastră, a meritat să fiți despărțiți o eternitate?

Cereți-vă iertare celor ce le-ați greșit și sperați că ea va să vină. Nu așteptați până în ultimul moment, nu doare. Eu acum aș vrea să cer iertare unui om, dar, din păcate, nu mă aude și nu mă va mai auzi niciodată.

Și nu în ultimul rând, luați-vă prietena de mână și mergeți și vă iubiți undeva, departe. Departe de lume, departe de conveniențe, departe de închistări. Iar înainte, dați-i să citească textul ăsta.

Doar așa o puteți convinge să o facă și anal.
Doar vine sfârșitul lumii…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt