Dintotdeauna am avut tălpile butucănoase. În loc de tălpi, am niște cuburi. Practic, eu trebuie să îmi iau întotdeauna încălțăminte numărul 45 sau 46, pentru că 44, cât port eu, nu îmi intră în picior decât în ocazii rarisime.

Când eram mic, chinul cel mai mare pentru ai mei era să reușească să mă încalțe. Iar vara mai era cum era, dar iarna nu sufeream decât cizme cu margini de plastic.

Pentru că ai mei nu aveau bani să îmi cumpere patine, cum de altfel nu aveau bani să îmi cumpere o bicicletă, îmi inventam eu propriile patine. Mai exact, dacă cizmele erau cum trebuie, când îndoiam tălpile spre interior, obțineam niște patine de mare succes. Nu pe gheață, dar pe zăpada întărită din spatele blocului mergeau la perfecție.

Băteau de la distanță schiurile făcute din margini de plastic de la linoleu, furate din blocurile în construcție. Sau din mânerele de plastic de la lifturi, la fel de furate, dar de data asta din orice bloc care le poseda. Îndoite la flacără în față, ieșeau niște schiuri superbe.

Din păcate, patinajul pe marginile cizmelor nu ajuta deloc la prosperitatea familiei mele. Pentru că făceam muci minim 2 perechi pe iarnă. Pe vremea aceea, copiii ieșeau la joacă în fiecare zi și joaca era joacă, nu un grup care se dă pe playstationuri.

Norocul meu era o rudă de la Suceava, care lucra, absolut întâmplător, la fabrica de încălțăminte Străduința. Și fata venea în fiecare iarnă la noi și ne/îmi repara încălțămintea. Recondiționa, cum s-ar zice. Mai rezistau o lună, două. Și se mira de fiecare dată, cum reușeam eu să le tocesc pe interior. Nănică, îi zicea maică-mii, săracul băiat are platfus, nici în armată nu o să îl ia aștia. De unde platfus, că am făcut armata ca un erou.

Ce mi-ar place acum să mai mă dau așa, pe cizme, chiar dacă acum îmi pot permite patine. Din păcate, nu mai există cizme ca atunci. Iar derdelușul din curtea școlii a fost retrocedat unui băiat care a făcut șaormărie. Iar stadionul Olimpia, unde era celălalt derdeluș, e închis, motiv de dispută politică. Rămâne să mă duc la munte, să râdă corporatiștii de mine că mă dau cu schiuri ieftine, ca ultimul animal.

Zorilestore face o campanie foarte frumoasă, în care te invită să le trimiți spre recondiționare pantofii vechi de sport. Tu vei primi, pentru efort, un voucher de 70 de lei, cu care să îți cumperi ceva frumos de pe site, iar o echipă de artiști va recondiționa pantofii, care vor fi vânduți ulterior, iar banii strânși donați copiilor din spitalul Municipal Mangalia.

Nu ai nici un cost asociat, transportul pantofilor vechi se face prin Cargu și este gratuit pentru tine.
Perioada promoției: 22 octombrie 2013 – 12 noiembrie 2013.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.