Mă uitam inainte la o reclamă la pungulițele de ceva numit La Festa, in care niste femei libere si independente, care aveau afaceri libere și independente, erau scoase din rahat, de fiecare data, de barbati, si am realizat ceva.

Reclamele romanesti sunt discriminatorii.
Și știți de ce? Nu pentru că sunt sexiste. Nu pentru că, câteodată, se abuzează de sexualitate și prostie (vezi reclama cu afoana aia de Ruby, răcnind, cu vocea dogită, Gălăgie, tigrii mei). Nu pentru că femeile sunt, în general, prezentate mai slabe, mai ușurele la mansardă și întotdeauna gata de a fi salvate de un călăreț pe cal roșu, eventual Ferarri. Nu.

Pentru că în reclamele românești nu apar țigani. Și vorbesc extrem de serios. Singurele momente când vezi țigani sunt chestii cu Tamango, eventual sau cu țigani în situații caracteristice țiganilor, țigani dansând, țigani vorbind în gura mare (din fericire, nu și țigani furând), șatră de țigani, copii e țigani cu buricul la vedere, chestii de astea.

În rest, vezi tot timpul ardeleni molcomi care fac mâncare cu făinoșag, olteni iuți și hoți, moldoveni harnici, chestii de astea. Dar printre ei nu vezi NICIODATĂ țigani care să fie oameni simpli, oameni normali, care fac aceleași chestii ca oamenii din jurul lor.

Gândiți-vă la asta și o să realizați că am dreptate. Și o să fiți surprinși că vi se pare atât de normal, încât nici măcar nu e ceva ciudat.
I rest my case.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.