Dacă tot suntem închiși în casă și ne plictisim, poate ar trebui să vorbim puțin despre noi și ce am vrut de la viață, ce am realizat, dacă am realizat ce ne-am propus, dacă avem cariera dorită, femeia dorită, chestii de astea.

Nu am vrut și nu am crezut niciodată că o să trăiesc din scris. Am făcut un liceu CFR, unde făceai, la început, 2 săptămâni de practică, 2 de școală. Nu prea păsa nimănui ce și cum înveți, profesorii erau niște lepre șpăgare și un dolce farniente generalizat. Da da, chiar în 1989, să știți, nu se făcea carte ca pe vremea mea, cum spune orice boomer.

Iarăși, niciodată nu am crezut că o să am 3 copii. De fapt, nu am crezut și nu mi-am dorit vreodată să am copii, nu am fost genul care să vrea un pahar de apă pe ultima turnantă și nu mă entuziasmez când văd bebeluși angelici în parc. Nu mai zic că, după prima mare dezamăgire în dragoste, mi-am promis să nu mă căsătoresc niciodată.

Și iată.
Fac munca asta de vreo 16 ani, de prin 2007 trăiesc, efectiv, din scris, sunt fericit cu ce fac și nu mi-aș schimba jobul pentru nimic altceva, în afară de cel de rentier sau milionar, dar cred că și atunci aș scrie. Singurul regret este că sunt prea leneș să scriu cărțile pe care le am în minte, sau măcar să o termin pe aia pe care o screm de de atâția ani.
Am 3 copii care mă fac fericit și care îmi dau motivul pentru a mă trezi în fiecare dimineață, nu îmi imaginez cum ar fi viața fără ei și nu îmi aduc aminte cum era când nu îi aveam. Căsătorit și fericit.

Am realizat ce voiam de la viață? Cu siguranță, nu. Nu voiam asta, atunci când am pășit în ea, nici măcar nu exista ca variantă.
Sunt mulțumit de locul unde m-a dus viața?
O, da.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

77 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    “Ai grija ce nu iti doresti pt ca s-ar putea sa ti-se implineasca”
    Proverb chinezesc.

    • #2

      „Ai grija ce scrii, ca s-ar putea sa fii banat.”
      Proverb tătar.

    • #3

      #amras – Maithun

    • #4

      “Decat o sticla in cap mai bine una in geanta”
      Arbitru liga III

    • #5

      Ai cal, n-ai cal, de chemi calul ori nu-l chemi, el vine or nu vine.

  2. #6

    Nu prea comentez mult p’aci insa te citesc (rar) de cand eram student. Ce e cu articolul asta ? Te astepti sa murim ?

    • #7

      poti sa stii?

    • @ion – tu te aştepţi să trăieşti de-a pururea?

    • #9

      Nu ma astept sa traiesc vesnic, insa, daca mosi de 80 ani vin nu afaceri in Romania si sper si eu sa mai traiesc cel putin inca 40 de ani.
      Iar ultimele articole publicate sunt asa de armagedon 🙂 Parca ma ia si pe mine teama. A trecut de la “un cacat de raceala” la “testament”.

    • #10

      @ratza:
      Pai daca o fi Ion MacLeod, var de-a doua cu Connor MacLeod si sogor cu Duncan MacLeod…

  3. #11

    Lucrurile se schimba pe masura ce trec anii si evident ca planurile de atunci par niste tampenii acum. Ca idee, eram genul de om care putea sa doarma fara probleme oricat. Asta pana in ziua in care s-a nascut flacaul meu. Din ziua aia, nu am putut sa dorm mai mult de ora 7.30.
    Raspunsul este nu. Nu am realizat ce aveam in cap atunci. Sunt insa extrem de multumit cu ce am realizat pana acum.

    Ce planuri am acum de viitor? Sa ma misc mai mult, sa traiesc un pic mai sanatos pentru ca vreau sa il vad pe asta mic crescand.

  4. Cred că depinde de sensul folosit pentru “realizat”. Dacă e vorba de a-mi da seama ce vreau de la viaţă – parţial. Dacă e sensul de a face ce mi-am propus – 100%. Excelez în a fi prost şi a face tot ce-mi trece prin sfeclă.

  5. #13

    Multumit de serviciu. Casatorit, ne-am luat o casa cu credit, speram sa-l achitam cat mai curand. O fetita careia ii duc dorul (trimisa cu tot cu bunici la tara in perioada asta). Cam atat!

  6. #14

    Modelul de fotoliu te rog, eventual si un link catre produs?

  7. #16

    Intra pe feisbuc si o sa vezi ca absolut toata lumea si-a depasit asteptarile de la viata…

  8. #17

    Viata te-a adus in Bucuresti. Cum de esti asa multumit?

    • #18

      sunt in bucuresti de la 4 ani si e cel mai misto oras din romania, invidiat constant de toti taranii care balesc la banii si la stilul nostru de viata. doar ca noua nu ne pasa

    • #19

      Bine noi stam in Comuna cum ar spune arieni de bucale, plebeii

    • #20

      Ar vrea el sa l fi adus viata in bucuresti.. de fapt viata l a adus la pantelimonezi.. un de fel de bronx subnutrit

    • #21

      Ataaaat!

    • #22

      @Arhi: am râs cu muci la „e cel mai misto oras din romania, invidiat constant de toti taranii care balesc la banii si la stilul nostru de viata.”
      Dar viața e mișto: banii vin, vinul curge, iar femeile dansează. 😀

  9. #23

    Scoala de dinainte de 89 a distrus zeci de mii de zeci de mii de copii exceptionali.Poate mai mult.Mai scapa cate unul,rar.Fara meditatii la mate si fizica nu aveai nici o sansa sa ajungi pe undeva,mai bine.Alergai disperat sa gasesti meditatori.Si acum e exact,exact, acelasi sistem.Mai scapa cei care merg la filo.In clasa a V-a am fost numit sef de atelier,la lucrari practice.La varsta de zece ani trebuia sa raspund de colegii care lucrau pe abricht si circular(nu va socati)intr-o incapere de vreo 30 de metri patrati.Lucram intr-un zgomot infernal.Pe perete trona un indemna tovarasesc ,,Elevi,v-ati nascut fara piese de schimb,,.Faine vremuri!

    • #24

      .”Pe perete trona un indemna tovarasesc ,,Elevi,v-ati nascut fara piese de schimb,,.Faine vremuri!”
      Si ce doreai sa scrie? Dulce et decorum est pro patria mori, cu varinta autohtona
      “Moartea, numai moartea legionară,
      Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți,
      Pentru sfânta cruce, pentru țară,
      Înfrângem codrii și supunem munți;
      Nu-i temniță să ne-nspăimânte,
      Nici chin, nici viforul dușman;
      De cădem cu toți, izbiți în frunte,
      Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!”???
      La 14 ani bagam la cursuri de protectia muncii cum nimeni nu iti mai face acum, niciunde!

    • #25

      Si dupa ’89 prea mult balast care le tine mintea si atentia prea ocupate ca sa mai ramana cu suficiente informatii utile si in afara scolii.

  10. #26

    Regret că n-am învățat latină, greacă și sanskrită în adolescență și tinerețe, acum vă mai înveseleam cu citate din Homer și Vede.
    În rest e ok. Câinii au mâncare, papagalul are semințe, ăla mic doarme ca porcul la ora asta și probabil în două ore o să urle că moare de foame, deși avem de toate. Am de tradus un contract de proiectare pentru un ansamblu rezidențial făcut de chinezi, deci clar apocalipsa se amână 🙂 Să curgă PUZ-urile.

    • #27

      Pentru mircea- N-am trait in perioada legionara.Doua chestii din acea perioada:elev de liceu interesat de legionari-40 de zile de arest,celula rece,fara masa, fara pat.Te sprijineai de perete-boala de plamani.Elev de liceu in gruparile legionare(nu stiu cum se chemau)-40 de zile de arest intr-o celula cu paie pe jos in care au stat inainte tuberculosi.In 40 de zile luai bacilul.Acesta e unul din motivele pentru care legionarii aveau tabere in Predeal si Eforie-pentru tinerii bolnavi de plamani./Chestia cu echipele mortii- a fost o denumire nefericita-acolo intrau cei care stiau ca sunt asasinati pentru ca sunt legionari,nu erau asasini.Asasinatele au fost facute de machedoni,pentru ca nu erau primiti machedonii care voiau sa se repatrieze-aveau altii prioritate.Vreau sa vad daca imi apare acest mesaj.(Nu le tin partea legionarilor,dar ar trebui sa stim si noi unele chestii.)

    • #28

      @Cosmin M. “.Asasinatele au fost facute de machedoni,pentru ca nu erau primiti machedonii care voiau sa se repatrieze-aveau altii prioritate.” Spui tu ceva acolo, dar spui prost. E adevarat ca doi dintre nicadori erau machedoni, dar decemvirii erau toti romani. Despre Razbunatori (aia care l-au terminat pe Armand Calinescu) erau condusi de un Dumitrescu. Nu de un Hagi, nu de o Halep, nu de un Becali. Mitzi Dumitrescu. Hai sa nu ascundem cacatul sub pres, legionarii au fost nationalisti romani. In primul rind.

    • #29

      Vei decorat cu ordinul ,,Steagul rosu,,.In afara de Eliade,nu stiu sa mai fii fost vreun roman cunoscator de greaca,latina si sanskrita.De ce nu le proiectezi chinezilor locuinte si in Wuhan?

  11. #30

    Sunt mulțumit de locul unde m-a dus viața?
    O, da.

    Atat.

    • #31

      Nu stiu de ce va ambalati asa. Poate de la flama de la sudura.I.G.Duca a aprobat intrarea in Romania a 300.000 de imigranti si a refuzat intrarea in Romania a 32 de familii de machedoni ,care au vrut sa se refugieze din fata persecutiilor grecilor.De asta a fost asasinat de machedoni.Cred ca Codreanu a gresit-cand s-a ajuns la asasinate- trebuia fie sa-l detroneze pe Carol,care la detronat pe fiul sau,Mihaita,si sa-l readuca pe Mihai pe tron ,fie sa dizolve Miscarea si sa plece el in exil. Octavian Goga si Nae Ionescu au fost asasinati la ordinele lupeascai.Codreanu nu trebuia sa arunce tineretul roman in fata psihopatilor sangerosi carol ,marinescu,etc(.In zilele noastre li se spune tinerilor ca ,de fapt,nazist inseamna nationalist.Nazist=national -socialist/comunist german care a impus comunismul in Germania.Ce steag aveau nazistii?Putin rosu?)

  12. #32

    Sunt inca foarte tanara comparativ cu multi dintre cititori, deci nu… Dar am terminat o facultate intr-o tara in care mi-am dorit si m-am adaptat la cultura, cred ca mi-am facut un prezent mai bun decat in tara si o sa am un viitor si mai bun.
    Imi doresc mai mult financiar, dar sunt inca la o varsta la care pot realiza asta. Nu sunt maritata, nu am inca copii, dar am o relatie cu un om care m-a motivat sa ies mult din carapace, si un om cu care cred eu, am devenit femeie. Pentru varsta asta, da, e ok.

  13. #33

    N-am realizat pana acum ce mi-ai dorit in viata pentru ca mi-am dat seama ca ce imi doream in urma cu cativa ani era o prostie si ca e mai bine asa cum e acum. Sunt casatorit de 7 ani, am o fetita de 5 ani si dpdv material sunt undeva in clasa de mijloc. N-am chiar nici azi TOT ce mi-as dori, dar am destule sa fiu fericit si sa astept cu nerabdare fiecare zi. Dpdv profesional sunt intr-un job la care acum 15 ani as fi zis un MAAAARE cah, dar care trb sa recunosc ca imi aduce satisfactii si impliniri si o lejeritate cum rar ti-e dat sa vezi. De vizitat lumea am vazut cateva tari, nu asa de multe cum mi-as fi dorit, dar am 33 ani si inca mai am timp sa iau la puricat cate 1 tara/destinatie pe an (poate sarim in 2020 peste planul asta in speranta ca recuperez in anii urmatori).

    • #34

      contabil, hr?

    • #35

      Technical sales intr-o companie americana pe o piata de nisa cu productia in Romania a aprox 30% din ce vand.

  14. #36

    Am umblat peste tot si-am futut tot ce-am prins. Am condus de la trotinete la avioane de mici dimensiuni. 4 casnicii futute. A 5a e pe drum. Copii pula. Doar niste nepoti cretini. Da-i mai bine asa. Ca din mine sigur nu iesea decat vreun alt dement. Paria familiei. Oaia neagra a neamului. Vorba unora, poate e bietu de el neinteles. Plm nici nu vreau sa fiu inteles. La vara fac 43 de ani si nu stiu ce sa mai fac. Mi s-a cam luat de tot si toate. Poate da cu mine de pamant corona asta si-mi curma nedumeririle existentiale.
    Pana atunci ma gandesc ce kkt am realizat si daca am realizat ceva in viata asta. Daca trebuia sa fac un copil sa plantez un pom si sa fac o casa, atunci zic pas la primele doua. Compensez cu a treia.

    • #37

      Eu ți-am dat laic.

    • #38

      Da vad ca ai insistat, nu era clar dupa prima, cu chestiile alea “pana corona o sa ne desparta?”

    • #39

      Nu ti-a raspuns nimeni la vreuna din invitatiile de nunta cu “Nu pot acum, dar vin data viitoare”? :))))))))

    • io is curios de mecanism.
      prima casatorie – nu merge. divort
      a doua casatorie – nu merge. divort

      de ce plm o mai ai si pe a 4a? nu poti fute fara acte?

    • #41

      4 căsătorii

  15. #42

    La un moment dat, un alt caz de “forta majora” m-a determinat sa nu mai plănuiesc nimic mai departe de ziua de mâine. :)) pana și în vacante am început sa merg prea târziu și cu frica, fiindcă a cumpăra ceva cu o luna minim înainte mi se părea imposibil, dacă mor/se intampla ceva pana atunci și nu mai pot merge?! :))
    Așadar, mi-am dorit mereu sa fie cat de ok mâine, maxim saptamana viitoare. Planuri zero. Deci tot ce am facut a fost ad hoc, neplanuit, fac acum și vad cum ma descurc în fiecare zi. Deci, trăgând linie asteptari/realizări… sunt plus.

  16. #43

    NU!

  17. #44

    babaeti, terminati-va cu lamentarile, introspectiile si kkturile astea deprimante si apocaliptice. Daca e sa vina apocalisa sa se duca totul de rapa, c’est la vie, nu ajuta pe nimeni sa introspectezi/plangi intr-un colt. Iti sufleci manecile si incerci sa supravietuiesti.
    Mai bine va gasiti o preocupare sa va ia gandul de la prostii, exemple: citeste cartea care nu ai apucat, vezi un serial, joaca un joc, orice dar nu te uita la stiri din 5 in 5 minute ca e panicard si usor usor te tampesti.

    • #45

      Eu, asa cum am declarat de vreo 2-3 ani incoace, nu mai citesc nici un fel de stire de pe vreo media romaneasca sau scrisa in limba romana.
      Poa’ sa ploua cu cacat!
      Altfel, 3-4 stiri pe zi, cat sa nu innebunesc, si alea impartite asa: o stire de la americani, una de la franceji, una de la rusi si una de la japoneji. De la chineji doar cand e sarbatoare.
      Stau cu o becherovka in nas si ma uit la discovery. A propos, ultima data cand am verificat erau 73 de infectati de COVID-19 in romania…

      Altfel totul oke, copila doarme! Daca ea e bine, eu sunt extraordinar!

  18. #46

    am vrut sa ma fac pilot de avioane…nu, serios! nu a fost doar un vis ca al carui baiat de 7 ani care vrea sa fie ori pilot, ori cosmonaut. A fost ceva mai puternic pentru ca m-a lovit pe la 5 ani asa cand subit am inceput sa ma joc exclusiv cu avioane sau “navete spatiale”. Toata copilaria, adolescenta si liceul am crescut cu gandul asta in cap.

    Apoi am crescut si viata si comoditatea personala probabi mi-au tras vreo doua palme cat au putut de rau astfel incat n-am mai ajuns niciun pilot, a trebuit sa ma descurc si sa ma auto-initiez in economie, corporatist.

    Asa ca ulterior tot ce am facut profesional ulterior m-a satisfacut cam cum te satisface o bere cu aroma de capsuni intr-o berarie germana.

    Sentimental, pe la 20 de ani as fi vrut sa ma insor si sa am si doi copii.
    La 30 nu mai vroiam nici sa ma casatoresc, nici sa am copii.

    Acum nici nu vreau sa aud de casatorie/copii.

    Per ansamblu simt ca absolut ce am vrut eu sa realizez (sentimental si profesional) s-au soldat cu esecuri care mai de care mai gratioase.
    In schimb, tot ce a vrut viata si hazardul s-a intamplat. Am ajuns sa fiu ofertat in doua randuri consecutive sa o tai din tara desi nu mi-am dorit dar totusi am plecat pentru ca “esti prost daca nu profiti de oportunitate” apoi sentimental am ramas cu prima fata care m-a iubit desi eu nu pot sa spun acelasi lucru deci iarasi, viata (si altii) au aranjat-o si pe asta.

    Drept urmare sunt un produs al altor factori si decizii decat propriile mele decizii si fapte. Misto, nu?

  19. #47

    Cam da, le-am cam facut pe toate.
    La 30 de ani am schimbat continentu’ nu de foame, ca aveam deja casa, masini, banii veneau, ci de plictiseala (si nitel de scarba – bombo urma sa prezidenteasca peste noi). Am reinceput de la zero acum 15 ani, in momentul asta sunt in top 2%.
    Nici nu mi-a trecut prin cap ca o sa am vreodata copii si iata-ma cu doi puradei mishteaux, un gagiu de 13 si o gagica de 10 😀
    Ca job, am fost intotdeauna fericit de ceea ce fac, de la computere, la apeluri 911, la biotehnologii, am facut si fac ce-mi place.
    Pustiului caruia prin ’89 in curtea liceului Electronica ii era frica ca daca nu ia la facultate din prima il trimit astia la mina, i-as zice doar atat: “chill bro, o sa fie bine!”

  20. #48

    Singurul regret e că acum 2 săptămâni nu am luat baxul de spirt din Cora care s-a răsturnat fix când treceam eu pe acolo în drum spre hârtia igienică.

  21. #49

    Familie frumoasa, doi copii, vazut tari straine, d’alea naspa (Afganistan, Irak). Dupa ce ies la pensie sper sa le vad si pe celelalte, daca o mai ramane ceva de vazut dupa contagiunea mondiala..

  22. #53

    In mare parte da!
    Insa:
    – am ratat Concorde si cu asta basta! Nu faceam suficient de multi bani pentru bilet.
    – inca mai am speranta sa zbor supersonic; deocamdata baietii aia din Rusia nu mai accepta comenzi. Sper sa reporneasca programul!

    • #54

      Era o chestie sa fi prins Concordul ala cu roata in flacari, nu crezi?

  23. #55

    nu, pentru ca nu am avut un plan pe termen lung!

  24. #56

    nu stiai domle ca nu conteaa destinatia ci calatoria? :))
    keep walking! 😀

  25. #57

    Mi-am dorit securitate financiara (deh, sunt un superficial). Am crescut si eu, ca si tine, la marginea tiganiei si total de acord cu tine ca lucrul asta m-a invatat multe, dar mi-a dat si un exemplu de situatii de viata de care sa fug. Ce nu imi place e ca am ajuns la securitate financiara fara sa imi placa ceea ce fac si am mai si realizat ca securitate financiara e un termen foarte relativ. Cu cat ai adunat cat de cat, cu atat vrei si mai mult. Sa nu credeti ca am ajuns rentier sau multi-milionar in dolari.

  26. #58

    Eu n-am facut nimic, d-aia nu vreau sa mor de la coronavirus. Ma bazez ca, cand om fi la rascruce, va bagati astia care v-ati trait viata din plin, mai in fata, ca sa mai am si eu o sansa sa realizez ceva. Multumesc anticipat.

  27. #59

    Sa ma uit la al 3 lea copil cum merge clatinat dis de dimineata sa isi trezeasca fratele mai mare si sora, asta ma face fericit.
    Sau sa il vad fericit cand cei mai mari se intorc de la scoala si el ii ia de mana sa se joace impreuna.

    Cat despre partea materiala este atat de relativ.
    Dupa ce astepti o luna pensia de urmas sa iti iei o pereche de pantofi , altfel apreciezi ceea ce ai.
    Sanatate sa mai fie.

    • #60

      yep. din pacate, doar spre panta cealalta a vietii incepi sa realizezi ca banii nu sunt scopul, ci doar mijlocul

  28. #61

    Fuck no! Chiar nu. Visasem sa devin medic, am ajuns șofer pe stivuitor. Am mai vrut un copil la 20 de ani distanta de primul, nu a mers nici asta. Macar mi-am gasit linistea sufleteasca, emotionala. M-am imblanzit mult, dar nu mi-am pus lacat pe sufletul asta al meu care nu vrea deloc sa priceapa ca am 40 de ani si se ambitioneaza sa ramana si sa traiasca ca la 25 de ani. Si e bine, sa stiti. Imi vine asa cateodata sa zburd in fundul gol prin oras, dar cu virusul asta, nu se mai poate nici macar asta. Punand in balanța acum, viata m-a dus unde a vrut ea si a vrut bine. Nu am ajus chirurg cum ma doream, dar anul asta mi-am atins visul, doua magazine online, o pisica rea si turbata, un job unde râd in fiecare zi chiar daca e greu si mai ales, un om al meu care sa imi spuna ca e acolo pentru mine. Sper ca anul acesta mintea asta a mea sa ma ajute sa renunt la job in favoarea propriei mele afaceri.

  29. #62

    Pe modelul radio Erevan:
    Da, am masina visurilor, doar ca nu e masina, ci trotineta. Si nu e cumparata, ci doar inchiriata.
    Mai in serios, singurul regret (si nu folosesc termenul asta prea usor) e ca n-am facut pana acum copii si cred ca e din cauza unor probleme vechi (n-am avut curajul sa cer o confirmare clara, sunt romanca in sensul cel mai rau), dar macar am o matza (ca jucatul cu copiii altora nu se pune). Da, ar mai fi milioane de alte lucrusoare la categoria “nice to have”, dar care nu ma framanta.
    In rest, barbatul, ocupatia si salariul sunt mult peste ce m-am asteptat pana la varsta asta. Teoretic am si casa, dar nu stau in ea, e inchiriata; am reusit sa imi fac cativa prieteni foarte buni inclusiv ca adult (dar ce greu e!). In plus, (inca) imi permit ca timp, bani si forta sa fac in continuare ce mi-a placut toata viata, gen dansat, desenat, citit, cantat, etc. si nu m-am oprit din invatat.
    Pe aceeasi tema, nu-mi plac comparatiile si invidiile (nu vorbesc de cazuri extreme, gen facut puscarie de 3 ori si tot nu se invata minte, desi or fi destui oameni pentru care asta ar fi un model de urmat in viata). Fiecare isi doreste altceva, unii poate nu vor copii la mai putin de 1km distanta, altii au vrut 3+ “bucati”, unii continua sa lucreze chiar daca nu au obligatii financiare, iar altii si-ar dori sa stea degeaba pana prind radacini, unii vor 7 case, pe cand altii prefera sa se plimbe cu cortul in rucsac prin lume, sa nu se simta “legati de glie”. Eu ma bucur pentru toti oamenii (chiar si antipatici) care au facut ce si-au pus in minte (nu ce le-au bagat altii in cap), care si-au vazut de treaba lor si au apreciat ce au avut (fara sa bage strambe sau sa fie invidiosi aiurea) sau care si-au depasit conditia prin munca si merit (nu care “s-au ajuns” murdar), etc.
    Felicitari mie, tie si tuturor care mai citesc pe aici. Sanatosi sa fim, ca de restul ne bucuram noi.

  30. #63

    La realizări trec 2 copii, o casa, o gașcă mișto și peste 20 de țări văzute.Da, se putea mai mult dar ar fi însemnat mai multe griji, compromisuri și multe nopți nedormite.Nu știu dacă ar fi meritat…ma mulțumesc cu ce am.

    • #64

      20 de tari vazute, casa ,familie, gasca misto…….si spui ca se putea si mai mult?
      Serios?

  31. #65

    Daca intrebai acum 3-4 luni.. sau hai sa ma intrebi peste 3-4.

    Am gasit, in sfarsit, echilibrul intre munca si viata personala.
    Nu mai conteaza ce am visat sa fac sau sa fiu, am un job care ma multumeste, intentionam sa incerc sa schimb ceva in sensul de post mai greu si mai bine platit, chiar luna asta/urmatoare, m-am oprit la timp..
    Am visat sa fiu ziarist 70% din viata, am intrat in treaba asta 2-3 ani, am fugit mancand pamant de saracie si cancan, am ales alta cale, am reusit sa trec de primii ani grei si sa ma bazez pe ce stiu sa fac, prinsesem curaj. Cand sa ma apuc de ceva mai greu, a venit coronacriza si deja ma gandesc la ce barbos sa ma rog ca sa pastrez jobul pe asta pe care-l am, de preferat fara sa pierd 20-30% din salariu.
    As vrea sa nu fi lovit calamitatea asta fix cand ma apucasem sa investesc intr-o mica afacere, poate sunt eu pesimista, dar nu vad potential pentru vandut bijuterii handmade online in urmatorii 2-3 ani, cat o sa inghitim glontul de dupa ce trece pandemia. Acum na, bine ca nu a lovit cand lasam corporatia pentru propria afacere, abia aia ar fi fost groasa.

    Cu viata personala am ajuns la un zen pe care il doresc oricui. Stiu ce vreau, am invatat cand sa tac si cand sa nu, am avut si ceva noroc, nu pot sa ma plang. Merg la drum cu omul care imi ofera doza potrivita de intelegere, afectiune, rabdare si incredere, nu pot spune ca am griji noaptea din acest punct de vedere, as fi chiar obraznica. E ce trebuie.
    32 de ani peste fix o luna, no kids, abia de vreun an am inceput sa ma simt ready, dar pe praful asta parca mi-a pierit curajul, eu fiind genul care se panicheaza destul de repede cand apare o grija reala cu privire la ziua de maine. Familia e bine, cat de cat sanatoasa, am doua bunici de 80+ si parinti in jur de 60, asa ca au cam inghetat purecii pe mine, de-aia am sa stau departe pana sunt sigura 100% ca nu le duc eu o napasta, si sper sa fim in continuare, cu totii, bine.
    Mi-as dori sa imi fac mai mult timp pentru socializat offline, cu rudele si prietenii, cand nu am voie sa merg sa-i vad parca realizez ca orice altceva e degeaba.
    Am calatorit in 2 ani cat nu speram, am vazut 2-3-4 tari, am vazut si o bucata mare mare din RO, fix partea pe care mi-o doream, am una bucata sac de dormit, jumatatea mea de cort, nu fac figuri la mers cu trenul, asa ca la capitolul asta cred ca stau chiar bine, energie si vointa sa fie, sunt o gramada de munti de cucerit, de cetati taranesti de vizitat si revizitat, n-am sa mor ca nu vad a 3a oara Roma. Daca nu e cu vacante, omul meu a cumparat in ultimul an cam 300 de carti care ne plac de la anticariat, avem maculatura pentru 7 ani de carantina, calatorim cu ochii mintii si tot suntem impliniti.

  32. #66

    Asa cum e mentionat si in articol, orice te face pe tine fericit (si pe familia ta) e o realizare. Asta e tot ce conteaza. Restul sunt detalii.

    Ceea ce vrei de la viata, tine de momentul respectiv, peste un an prioritatile se schimba si vrei altceva. Cand ai 15 ani vrei sa inveti sa dansezi breakdance sau sa fii cunoscut in cartier, pe la 30 de ani ti se poate parea o tampenie. Doar ca nu e o tampenie, asta e ce te facea fericit in momentul respectiv (exclud aici chestii idioate care-ti fac probleme cu legea sau te pun in pericol).

    Poti sa privesti viata ca ceea ce ai facut e o realizare sau poti sa o privesti cu parere de rau ca si daca scriai alea 3 carti, puteai sa fi scris 4. Orice se poate face mai bine sau mai mult, doar ca nu de fiecare data si e nevoie. Am avut momente in viata cand un minut de idiotenie a riscat sa futa 10 ani de munca si nasol era ca nu eram doar eu afectat ci intreaga familie. O secunda de neatentie putea sa duca intr-o tragedie. Si am realizat ca viata se poate schimba de la o secunda la alta, ca exemplu vezi si cu cacatul de coronavirus. Sau, daca-ti zic ca din Decembrie mi-au picat 4 surse de venit si mai am 2 pe avarie care vor muri si ele in curand, schimba cu ceva situatia? Cel mai bine e sa te bucuri unde esti. Esti in punctul asta in viata pentru deciziile pe care le-ai luat pana acum, bune si proaste. Poate ca, desi a fost o decizie foarte proasta la un anumit moment, asta te-a pus pe traiectoria sa-ti intalnesti sufletul pereche, ca daca scriai 4 carti sau deveneai medic sau te angajai la Nasa si nu stiu ce mai faceai, nu ajungeai sa savurezi momentul asta (aici vorbesc in general, nu ma refer la cineva anume). Oricand e loc de mai bine, daca vrei sa privesti asa, chiar daca am trai cat Iliescu, tot am spune ca parca ar mai mai vrea sa traim 20 de ani sa facem ce ne-am propus.

    Ca sa raspund la intrebare, da, am realizat ce vroiam. Sotia si-a dorit sa realizam impreuna, i-am promis ca daca are incredere vom rezolva, a avut incredere in mine, in momentul de fata am reusit sa realizam. E permanenta treaba asta? Cu siguranta nu, maine situatia se poate schimba total, dar nu e ceva care sa imi pun problema. Alta chestie, cand vin de la munca, fatza copiilor se lumineaza si se bucura ca am ajuns, ma iau direct de cum ma vad, nici nu ma lasa sa ma schimb, plecam asa cum m-au vazut sa facem anumite lucruri sau sa ne plimbam. Asta e tot ce conteaza. Restul, joburi, bani, vacante, cacaturi, nu reprezinta nimic pentru mine, dar daca asta il face pe cineva fericit, e foarte ok pt el.

    Iar de murit (ca tot se intreba cineva), stati linistiti ca nu murim, avem destule sampanii de desfacut. Cand ma intreaba astia la interviuri ce “animal” mi-as dori sa fiu daca ar fi sa ma reincarnez, le zic “gandacul de bucatarie”. Desi ii futi un papuc in cap de-i ies matzele afara si zici in sinea ta ca l-ai omorat, el dupa 2 secunde se ridica si pleaca.

  33. #67

    Eu la 29 de ani, foarte multe tari nu am vizitat, gagica nu am, salar de ITist nu am. De asta, ma gandesc ca sunt ca un dinozaur care vede meteoritul cum pica peste el

  34. #68

    Salut! Sunt Irina. Căsătorită , o fetița adorabila! Altfel imi vedeam si eu viața, nicidecum căsătorită de mai multe ori, Ba dimpotrivă , pan’ la adânci bătrâneți cu primul print pe cal alb ! N-a fost sa fie! El a venit abia a 3-a oară! Dar a venit asa cum trebuie! Un copil mi-am dorit mereu! Si mie imi place mult sa scriu , mi-as fi dorit sa fac asta zilnic si daca se poate, sa si câștig ceva! Dar nici aici nu a fost sa fie! Însă mai trag speranțe, who knows?! In afara de job, imi place ce mi-a așternut viața in cale! E frumos sa fii mămica! E frumos sa fii iubita! Numa’ sa fim sănătoși cu toții! Si voi, si noi, si toată lumea! Less hate, more love!

  35. #69

    Multi dintre noi, cei nascuti dupa 1990, ne-am nascut prea tarziu ca sa mai realizam ceva in viata asta. Si nu din cauza coronavirusului care va fute de tot sistemul economic global pentru vreo cativa ani, ci criza economica din 2008, inflatia, monopolul catorva corporatii care au distrus capitalismul , piata liberala si micii competitori, politicienii socialisti corupti si idioti, inchiderea si transferul fabricilor in China de a ajuns intreaga planeta sa depinda de ea. Efectiv am ramas fara nicio oportunitate, iar alea putine care exista le iau altii fiindca sunt mai frumosi sau fiindca s-au nascut mai destepti, mai smecheri, mai cu gena buna.
    Singurii care s-au realizat au fost IT-istii, in rest smecherii, golanii batausi si beizadelele cu parinti de bani gata. Cine n-a invatat programare sau nu e smecher o sa moara de foame in urmatorii ani.

    Am absolvit o facultate umanista si urmez un masterat in relatii internationale cu speranta ca poate ajung profesor, jurnalist, arhivar, cercetator, poate chiar un politician sau diplomat care sa imbunatateasca planeta si sa incerc sa indrept greselile politicienilor de azi si celor din trecut.
    Acum s-a terminat….fiindca nu stiu daca o sa mai avem scoli, institutii si guverne.
    In schimb, am schimbat sase joburi de rahat pe alte domenii (vanzari, caserie, supermarket, call center, back office) pe salariul minim prin care am mai dobandit experienta si mi-am format caracterul. Cat sa-mi iau jocuri si un PC cat de cat modest.

    Am visat sa calatoresc in toata Europa, poate prin toata lumea, si se pare ca o voi vedea doar in Assassin’s Creed, Google Maps si You Tube. Cat o sa mai avem curent si internet….maxim cateva luni daca nu se sfarseste criza asta si nu colapseaza sistemul global, in caz contrar, va trebui sa pun umarul la treaba si sa ma apuc de agricultura, de cultivat zarzavaturi.
    Ma pot multumi cu faptul ca am vazut Romania, ca am calatorit cu familia la mare si la munte si cel putin am vazut Transilvania si Moldova la pas.Cati romani fac asta ?

    Masina? Acum mai are rost? Chiar ma bucur ca nu am dat de carnet ca si asa masinile costa enorm, chiar si sa faci Uber te costa mult. As fi vrut sa apuc vremurile cand vor fi masinile electrice fara sofer folosite la scara larga si automatizarea…..dar din cauza colapsului, se pare ca ne asteapta un nou evul mediu care o sa tina vreo cativa zeci de ani.
    Casa? Ce-i aia cand vezi in ce hal a ajuns piata imobiliara? Am mare noroc ca am parinti care ma intretin fiindca ajungeam sa-mi tai venele daca traiam la chirie si la preturile de acum, la cati borfasi incearca sa te faca si la ce conditii mizerabile poti sa locuiesti cu un salariu minim.
    Mi-e mila de studentii din camine, de angajatii de la Mega Image si KFC care stau in chirie si singura bucurie e sa se uite la filme pe Netflix si Porn Hub- mi se pare o viata de cacat, semi-confortabila , dar singuratica, fara nicio motivatie.

    Am visat sa-mi caut o iubita frumoasa si iubitoare (fara sa fac copii). Mi-am luat dezamagiri peste dezamagiri din liceu pana in facultate. E bine ca din salariul minim cat am lucrat am putut sa vizitez vreo 5 prostituate de lux, macar sa nu mor virgin. Desi e greu sa traiesti ca barbat cu senzatia ca nu ai fost si nu vei fi niciodata iubit de o femeie.

    Ce pot sa zic?
    E bine ca am avut sansa sa traiesc o viata, si tocmai in cea mai buna perioada a istoriei omenirii (anii 1990-2020). Ca macar am avut oportunitatea sa traiesc intr-o era plina de tehnologie, cu un sistem medical (bun, rau, e bine ca avem), cu acces la educatie, cu haleala si fast-fooduri, cu cluburi, sali de fitness, cinematografe, litoral, cu distractii multiple, faptul ca stiu cate exista pe planeta asta multumita internetului, ca am putut citi multe carti, viziona multe filme, asculta muzica, comunica cu oameni la distanta, sa dorm linistit si confortabil, chiar si pentru faptul ca m-am masturbat la starlete porno la care strabunicii mei nici n-ar fi visat ca exista ar trebui sa fiu recunoscator. Asta EPOCA DE AUR! Care se cam incheie……
    Ma gandesc cum era sa ma nasc in comunism, in toiul celor doua razboaie mondiale, in evul mediu, in antichitate , in epoca de piatra si aia sa fi fost unica mea viata traita in acest univers. Sau mai rau, sa ma fi nascut in Africa, Asia sau prin tarile arabe ori sud-americane, sa experimentez foametea, terorismul, razboaiele civile, analfabetismul si dictatura pe propria piele.
    Nu, m-am nascut la final de secol 20 si am trait la inceput de secol 21, si tocmai in Romania, intr-o tara membra UE/NATO .
    Anii 1990-2020 au fost cei mai frumosi , prosperi si pasnici ani din istoria omenirii.

    • #70

      esti prea pesimist, lucrurile nu sunt chiar atat de rele. oricum lumea avea nevoie de un reset, nu va fi asta, cel putin, nu cred, dar recesiunea care va urma va nivela putin lucrurile. ai rabdare vreo 2-3 ani.

    • #71

      @arhi: asa ziceam si eu, dar cand ti-am citit articolul cu diasporenii care vin la furat, violat, omorat din disperare si foamete si ce ar putea urma in cazul in care guvernul PNL si fortele de ordine nu vor putea face fata , m-am deprimat.

      E putin probabil sa urmeze un COLAPS care sa ne aduca in evul mediu.
      Dar o criza economica ca cea din 1929 ar putea fi foarte urata. Dupa ce a izbucnit marea depresiune, au aparut niste dictaturi in Europa si s-a ajuns la razboi. Un razboi distructiv de pe urma caruia s-a facut un mare salt tehnologic, iar social, omenirea a progresat considerabil.
      Insa au trebuit sa moara 60-100 milioane de oameni pe front sau persecutati in plina dictatura comunista ………ca noi sa traim azi si sa discutam pe internet.

      Criza din 2008 care n-a fost deloc usoara a dus la ascensiunea populistilor nationalisti si socialisti , la Brexit, la Trump, la ascensiunea Chinei, criza imigrantilor.
      In mod indirect, pandemia actuala a fost provocata de criza din 2008 avand in vedere ca occidentul a devenit dependent de China, transferandu-si toata productia si industria acolo.

    • #72

      eu cred si sper ca occidentul a invatat cateva lectii din acest episod.

  36. #73

    Poate o sa fie bine in continuare si criza nu va fi atat de grava, poate se vor crea noi industrii, noi locuri de munca, vom asista la un salt tehnologic cum nu s-a mai vazut dupa WW2 , fiindca pana la urma orice tragedie are partile ei bune.

    Cele doua razboaie mondiale , gripa spaniola si regimurile totalitare au ucis peste 100-150 milioane de oameni. Si cu toate astea, oamenii care au supravietuit perioadei 1914-1945 au inceput sa-si permita masini cu garaj, casa, electrocasnice, TV, radio,telefon, vaccinuri, sistem medical asigurat, scoli, vacante si concedii anuale, joburi stabile, nevasta, copii care sa treaca de varsta majoratului si chiar sa le aduca nepoti si speranta de viata a crescut la 60-70 ani.
    Cum era viata inainte de cel de-al doilea razboi mondial?
    Groaznica. Speranta de viata era de 40 ani, mortalitatea infantila era crescuta, biserica si monarhia inca dictau asupra vietilor oamenilor, razboaiele in Europa erau mult mai frecvente, iar sistemul medical era inexistent.

    A fost Razboiul Rece in 1946-1991 cu amenintarea razboiului nuclear, plus toate razboaiele civile din Africa si Asia. Pentru jumatate de planeta a fost groaznic, indurand comunismul, saracie crunta, dictatura, persecutii si un progres brutal, cealalta jumatate a avut democratie, capitalism , progres si prosperitate cum nu s-a mai vazut. Au murit peste 100 de milioane de oameni prin Rusia, China de dictatura, plus alte zeci de milioane in Africa si Asia de S-E de foamete dupa decolonizare si razboaie civile. Cu toate dezastrele razboiului rece si teama pe langa care pandemia actuala paleste, omenirea a mers mai departe, n-a avut loc niciun razboi nuclear.

    Acum, din 1990 incoace, avem computere, smartphone-uri, internet, retele de socializare, masini electrice, drone, fast-fooduri si firme de livrat mancare la domiciliu.
    Tot raul spre bine.

    Poate ca criza actuala va declansa un salt tehnologic si va valorifica industrii prematur precum cea nanotehnologica, cea a carnii artificiale creata in laborator, inteligenta artificiala, celulele stem, robotizarea, fuziunea nucleara. E suficient sa spui acum ca epidemia a fost provocata de poluare si incalzirea globala si convingi toti producatorii auto sa treaca pe masini electrice , si toti consumatorii sa treaca pe panouri solare.
    Adevarul e ca lumea s-a depravat, s-a prostit, iar coronavirusul ne trezeste si ne pune pe toti cu picioarele pe pamant.

    Ganditi-va ce se intampla daca continuam fara epidemia de coronavirus.
    Ajungeam in 2030-2050 cu populatie de 10 miliarde, resursele de petrol epuizate, foamete, criza apei potabile , cu temperatura globala crescuta cu inca 2-3 grade, nivelul oceanelor si marilor crescute cu cativa metri, aer poluat si irespirabil, vreo zeci de milioane de imigranti la portile Europei. Sau cand automatizarea va lua avant si ramanem cu zeci de milioane de someri pe cap.

    Coronavirusul e un RAU NECESAR care ne-ar putea salva de o criza si mai mare. Cei mai slabi , conform legii selectiei naturale, vor trebui sa moara pentru ca cei mai puternici sa continue sa existe pe Pamant si sa gestioneze mai inteligent resursele si societatea.

    Coronavirusul ne ajuta sa ne pregatim anticipat pentru vremurile extreme din anii 2030-2050.

    Civilizatii au mai fost si au disparut.
    Nici civilizatia globalista “americanizata”nu face exceptie. Va muri candva si va aparea alta noua.
    Perioade de anarhie au mai fost – a se vedea secolul XIV si secolul XVII care au fost perioade destul de crancene pentru Europa cum a fost si prima jumate a secolului XX.

    Legat de automatizare si revolutia digitala, sa nu uitam ca revolutia agricola de acum 10 000 ani care a dus la tranzitia de la vanatori culegatori la fermieri, si revolutia industriala din sec.XVIII-XIX au creat milioane de locuri de munca NOI.

    • #74

      asta e problema oamenilor inteligenti. gandesc prea mult, fac zeci si mii de scenarii. :))))

    • #75

      @arhi: gasesti statistici si articole infioratoare cu predictii despre anii 2030-2050. Despre peak oil, schimbari climatice, suprapopulare, foamete si criza apei potabile.
      Criza urma oricum sa vina, era anuntata cu surlete si trambite inca din 2018 cand incepea piata imobiliara sa prezinte simptome.
      In Romania avem criza de hiperinflatie si scumpiri de 4 ani multumita PSD-ului.
      Probabil ca fara coronavirus, s-ar fi facut aceleasi greseli cum s-a rezolvat criza din 2008-2010: tiparnita, pomeni, favorizat consumul (si nu productia), salvat bancile si companiile inutile. Ajungeam sa aplicam la nesfarsit solutia de tip Ponta/Obama.

      Si am fi mers asa din deceniu pana in deceniu pana cand in 2050 ne loveam de aia “mare” .
      Nu merge sa aplicam solutiile propuse de Obama si Ponta la nesfarsit, sa tot stimulam consumul cu taxe, impozite, tiparnita, inflatie.

      Coronavirusul ne-ar ajuta sa ne punem la punct ca civilizatie pe toate planurile, cu toate ca va insemna libertati mai restranse si poate chiar totalitarism corporatist tehnocratic benevol la nivel global. Democratia actuala e oricum un FAIL si depasita la standardele actuale, acum ca avem de votat intre niste nationalisti isterici, socialisti corupti si liberali idioti.
      In cazul asta, corporatistii si ecologistii sunt chiar de preferat sa puna de o dictatura tehnocratica.

      Sa vedem ce face Trump si gasca republicana acum ca salvarea economiei mondiale depinde de ei ….macar astia nu sunt cu stimulat consumul, cu taxe, impozite si tiparnita cum a facut Obama, nerezolvand nicio criza.
      Avand in vedere ca sunt capitalisti hardcore si vor o America puternica si independenta fata de China, zic ca e ceva de capul lor.
      E drept, o sa suferim multi, dar cateodata e de preferat sa-ti amputezi piciorul infectat decat sa faci cangrena si sa mori.

  37. #76

    Doar vreo 15 țări vizitate si toate in Europa.
    Destul de multe carti citite. Un job fain, un sot care încă ma iubeste după 17 ani ;)))
    Câteva prietene minunate. Relatii ok cu toata familia extinsă.

  38. #77

    Ok, daca spun ca am vizitat Ierusalim, Damasc, Venetia, Florenta, Roma, Istanbul, Boston, New York, Havana, Bahamas, Jamaica, Lisabona, New Orleans, Paris, Londra , Alexandria, Memphis, Cyrene, Sparta, Corint, Teba, Naxos, Lesbos, Kefalonia, Argos si Atena….. in Assassin’s Creed, se pune?

    Dar ca am explorat New York in GTA IV/GTA III/Mafia 2, Miami in GTA Vice City, Los Angeles in GTA V , Las Vegas in GTA San Andreas, Chicago si San Francisco in Watch Dogs si Hong Kong in Sleeping Dogs si Tokyo in Yakuza ? Sau ca m-am dus pe o insula din Pacific in Far Cry 3,
    Republica Centrafricană in Far Cry 2, Nepal in Far Cry 4 si Montana in Far Cry 5?

    De fapt, stai…..am fost si prin spatiu, am explorat toata galaxia Calea Lactee si Andromeda in Mass Effect. 🙂