Periodic râdem de țăranii inundați, că sunt proști și își fac case în albiile râului. După care îi înjurăm că nu își fac asigurarea obligatorie a locuinței și trebuie să plătim noi, de la buget, ceva ce ar fi trebuit să își asigure el, avuția proprie.

Dar să râdem și de băieții cu bani, din mediile citadine.
Strada pe care locuiesc este în pantă. Lucru destul de plăcut, pentru că la ploi torențiale, cum a fost cea de ieri, nu am nici o problemă, eu umblam ieri în bascheți prin fața porții.

Problema e că în capătul de jos al strazii, exact unde se termină strada, se termină și panta. Și e un frumos platou, plat ca o farfurie și primitor ca un castron.

Ei, exact în capătul strazii, perpendicular pe stradă, un băiat deștept și-a construit ditamai vila. Exact unde se oprește strada. Ghiciți unde se opresc toate torentele care curg de pe strada mea și care casă, din toate casele din zonă, e cuprinsă, la fiecare ploaie, de un brâu de jumătate de metru de apă.

Întrebarea este: Oare are asigurare obligatorie a locuinței? Sau așteaptă să îi plătesc tot eu despăgubirile, ca la vaslui? *

inot olimpiada

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.