Prinde orbul, scoate-i șlițul

Așa cum bine remarcă Andrei, uit cu încântare tot ce nu mă interesează. Ba chiar și ce mă interesează, dar nu dau suficientă atenție. Prin urmare, am început să iau lecitină de vreo 2 luni. Serios, chiar își face efectul, chiar mă simt mai responsive, mai bine. Asta când nu uit să o iau. Sau să o cumpăr.

În fine. Tot îmi veneau în minte, des, subiecte de articole. Pentru că na, publisher ești, creator de conținut te numești. Treci pe stradă pe lângă ceva și ți se înfiripează brusc în minte o idee de articol pe tema respectivă. Normal, după 5 minute, uiți marele subiect, pentru că deja ți se mestecă în cap alte 3-4-5-100 de subiecte, că țara e plină.

Și atunci am luat decizia de a-mi nota, direct în site, titlurile trăznet pe care vreau să le dau respectivelor articole, titluri pe care să le dezvolt direct în articole pentru Pulitzer, care să răscolească facebookul și să distrugă twitterul prin numărul de RT-uri.

Eh, v-aș ruga să îmi spuneți și mie ce spanac am vrut eu să spun cu titlurile astea pe care le-am găsit în drafts la mine. Pentru că, deși am uitat doar azi să iau lecitina, nu reușesc să îmi aduc aminte nici de-o culoare despre ce e vorba și la ce mă gândeam când am venit cu incisivitățile astea…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt