Ultima oară când am avut eu casco, acum 100 de ani, procedura a fost cam ca la ANAF cu ghișeul, capul aplecat umil, funcționarul, care acum era angajat privat, dar avea aceleași metehne, fix ca în Moartea domnului Lăzărescu. Programare personală la un anumit sediu, venit, stat la coadă ca la RAR, aroganțe și scârbă, tot ce vrei.

Dacă ceva a adus bun, pandemia asta, a fost disponibilitatea tuturor de a executa servicii la distanță. A trebuit să fac inspecția de risc pentru CASCO la Mercedes și deja mă enervam numai la gândul că trebuie să încep să mă căciulesc pe acolo cu sărumâna, să scap.

Well, inspecția de risc, la Omniasig, cel puțin, se face online, se conectează la telefonul tău un domn foarte politicos, te pune să faci poze mașinii din unghiurile în care dorește el, interior exterior, îți mulțumește la fel de politicos și aia e tot. 10 minute sau, probabil, 5, mi s-au părut mie 10, pentru că bătea alizeul ca jandarmeria română, iar eu eram în crocși, că doar ies până în față, nu o să îngheț, nu?

Sper ca, după ce ieșim din asta, managerii să remarce că e mai simplu și mai productiv și să nu ne mai întoarcem niciodată la ce era înainte. La voi cum sunt experiențele?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.