Stau și mă întreb, oare cum se poate ca, în alte țări care au mai multă apă caldă, operele de artă din orașe să arate a opere de artă adevărate, care atrag turiști, care aduc bani, care impresioneză prin poziționare și prin măiestrie?

Întreb, pentru că, la noi, toate operele de “artă” din spațiul public, adică făcute pe banii contribuabililor, sunt doar niște hidoșenii fără sens, cum e statuia Țeapa cu cartof, de lângă sediul CC al PCR.

De ce aici, în acest colț uitat de lume “artiștii” simt nevoia să impresioneze abscons, cu sens doar pentru ei? Cam cum sunt de fapt și filmele românești, cele cu sunet prost, scenariu execrabil și actori care se cred pe scenă, astfel încât joacă voit exagerat orice rol, ca să arate cât sunt de buni și adevărați?

De ce nu mai pot să văd o sculptură adevărată, care să FIE un om, nu să simbolizeze un om? Au pus la intrarea în IOR un Cuza care arată ca un zombie, vă jur, mort și putrezit, cu mâinile descărnate, doar cu figura ușor recognoscibilă.

De ce?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.