Stăteam și cugetam să scriu un articol măreț și magnific, ca de altfel toate articolele de pe arhiblog, care sunt mărețe și magnifice.
După care am găsit acest link și pur și simplu mi s-a golit inima de orice urmă de viață. Ce o fi fost în sufletul bietului om, știind că îi va muri copilul în brațe…

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur