Citeam știrea asta și mă minunam. Mi se pare incredibil că poți fi atât de prost încât să faci acuzații cu subiect și predicat, atunci când tu de fapt nu ai nicio dovadă, iar acuzația se referă la acțiuni directe ale cuiva apropiat.

De exemplu, poți spune Negoiță e proxenet. Dar trebuie să ai ca referință declarația Elenei Udrea despre Negoiță. Poți spune despre Udrea că a fost târfa lui băsescu, dar trebuie să demonstrezi că târfă este doar un peiorativ legat de faptul că făcea tot ce îi dicta el, nu o acuzație că ar fi practicat prostituția pentru bani sau alte foloase materiale. Chestii de subtilitate.

Pe de altă parte, mă gândeam la hoardele de decerebrați care mă înjurau și îmi amenințau copiii și familia la articolele despre cuțofili. Nu ar fi trebuit decât să îi dau linkul avocatei mele și de acolo, reclamația penală, procesul penal, procesul civil pentru daune etc. Pentru ultraj, amenințări și chestii. Și nu așa, ci publice. Din fericire pentru ei, calmitatea mea e legendară.

Oamenii sunt atât de proști, încât nu realizează că dictonul dacic Gura bate curul este extrem de real și li se poate aplica oricând. E pe internet, frățică, nu e mare lucru, ce dacă te-am înjurat, eram și eu nervos.
Pe niște nervi de ăștia poți să ajungi să ai mari probleme și nu știi de ce.

Dar e ok, încet, încet, prin lovituri, oamenii află că dacă intri pe internet, trebuie să îți asumi identitatea atunci când încalci legea.

internet-vs-realitate