Nu mai sunt idei de filme la Hollywood sau pur şi simplu cer eu prea multe?
Sunt sătul de aceleaşi filme cu zombi, care se trezesc brusc şi devastează un oraş, după care apar ei, eroii buni, care au armele şi priceperea, îi ucid pe toţi şi readuc viaţa şi buna dispoziţie pe planetă. S-a fumat demult, încă de la primul episod al lui Resident Evil.

Masculi care îşi plâng copilăria

Nu mai vreau să văd comedii în care ei bărbaţii, maturi fiind, se strâng şi rememorează într-o noapte de băute toate tâmpeniile care le-au făcut în facultate, iar dimineaţa nu îşi mai aduc aminte de nimic, fiind puşi în situaţia de a-şi rememora traseul. E ca şi cum aş vedea Dude, where`s my car over and over. And over. Again.

Prea mult Doctor Doolitle

Nici filme cu câini uriaşi care distrug totul în jur, într-un mod foarte funny, iar lumea toată e aşa fericită de asta, exceptând nişte vecini care sunt răi la suflet şi negri sub unghii. Cred că Beethoven a acoperit suficient de bine această nişă, iar acum includerea în ea a tuturor raselor de câini mari nu face decât să te facă să nu mai vrei să vezi filme cu animale niciodată.

Daţi-mi-l înapoi pe Blade!

Vreau să văd filme cu vampiri aşa cum i-a lăsat bunul dumnezeu şi Bram Stoker. Nu mai vreau să văd filme cu vampiri buni, care se hrănesc cu sânge furat de la centrele de recoltare, care nu atacă pe nimeni, care strălucesc şi care nu fac sex. De la Queen of damned încoace, nu văd decât lameri care nu mai sug sânge, ci cântă, sunt romantici, iubesc adânc, sau mai puţin adânc. Daţi-ne vampirii înapoi! Îl vreau pe Blade, să muşte din ei cu răutate şi să îi transforme în cărbune încins. Ah shit, am uitat, Blade e la pârnaie, că nu şi-a plătit taxele.

This is Carmen Spartaaa! Pardon, Electraaaa!

Nu mai pot să văd parodii cretine după filme poate mai puţin cretine. Nu o mai suport pe Carmen Electra maimuţărindu-se în toate filmele care ar trebui să stârnească râsul, bazându-se pe ţâţele ei. Le-am văzut toţi, le ştim, gata, e rândul să iasă la pensie. Acelaşi lucru e valabil pentru Kevin Sorbo. A fost frumos, ai fost Hercule, ai avut partea ta de celebritate, du-te şi cheltuie-ţi banii, nu ne mai asasina în producţii submizerabile.
Noroc că a murit Leslie Nielsen, că trebuia să scriu 10 pagini.

I know you know that I know that you know that we know what you did we we knew that we know that you know what you did last summer

Şi nu în ultimul rând, nu mai vreau să văd filme cu liceeni americani, foarte hip şi foarte hop, care ba dansează, ba se iubesc, ba se urăsc. Ori sunt foarte hazlii. Ori sunt foarte cântăreţi sau foarte Hanna Montana. Gata, m-am prins, liceul în america e idealul fiecărui copil. Poate e timpul să trecem la facultate, că de aia e plină de analfabeţi cu diplomă, lumea asta.

2010 a fost cel mai prost an în materie de filme, din ce îmi amintesc eu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.