Nu mai dați drept exemplu sinucigași celebri

@Arhi

Robin Williams

S-a sinucis să nu devină legumă.

Oamenii ăștia S-AU SINUCIS.
Au reușit să demonstreze că depresia este o boală cruntă, un inamic subtil, care te atacă insidios, cancerigen, la fel de grav, iar când realizezi că, de fapt, ai nevoie de ajutor, deja e prea târziu, creierul tău a pierdut lupta și știe că tuturor celor din jurul tău le-ar fi mai bine fără tine, iar tu ai fi mai liniștit și ai scăpa de groaza de a te trezi în fiecare zi doar ca să te lupți să mai închei 24 de ore, într-un drum terifiant către o moarte inevitabilă, care vine oricum. Și de ce să nu scapi mai devreme, de ce să nu te scufunzi în liniște și neștiință, în mult dorința neexistență din care părinții tăi te-au smuls, fără să te întrebe și fără să îți ceară permisiunea.

Înțelegeți? Genul de gândire de mai sus a dus la moartea acelor oameni.
Sigur, un ultim act de renunțare nu le anulează realizările din viață,

Nu asta e problema…

dar le pune la îndoială capacitatea și modul de gândire. Pentru că nu ai de unde să știi care e lanțul logic de unde a început totul, pentru ei.

Așa că mai ușor cu pianul pe scări. Mai bine veniți cu sfaturi de viață echilibrată de la Amy Whinehouse.

… Cu concluzia asta, nu sunt de acord. -100%.

De ce:

1) Îi omori/omorâm a doua oară.

2) Nu este cu nicio diferență condamnarea, umilirea și mustrarea pe care o auzi/vezi manifestată la popi & habotnici, dând vina pe morți, dând vina pe victime, respectiv făcând alte aluzii altora.

3) Singurul – printre singurele – motiv de ce s-au sinucis și n-ai citit cum s-au torturat pe ultima sută de metri pe patul de moarte, ține strict din motive de conjunctură.
În ce sens „conjunctură”? O dată, n-au fost niște anonimi din Africa, Asia, ori America de Sud. A doua, au avut privilegiul să se sinucidă, trăind, în epoca asta în loc să moară de apendicită, tusea de sezon, poliomelită, vărsat de vânt, ciuma roșie neagră – și alte, și altele care făceau ravagii sute, milenii de ani în urmă.

Cu alte cuvinte (1) — Au avut ghinionul moral, să se sinucidă acum în common era sub condamnările tale/voastre, decât dacă te-ar fi făcut să-i compătimești dacă trăiam în anno domini acum sute, milenii în urmă din cauza unor banalități precum răceala sau luxare de gleznă.

Cu alte cuvinte (2) — Îi condamni fiindcă le judeci acțiunile din cauza unor marasme condamnate în trecut (1), când sinuciderea era considerată actul suprem de voință împotriva grofilor arendașilor sclavagiștilor bisericilor lui dumniezău.

Tu/Voi îi judeci/condamni/omori pentru a doua oară, fiindcă ai/ați rămas cu aceleași manipulări; cu milenii ori secole în urmă, când niște ticăloși slobozi cu Providența-n gură sau și fiindcă nu voiau să le moară „marfa” bipedă, să-i aiurească/manipuleze/înnebunească psihic pe restul să trăiască să fie abuzați pentru ticăloșii antemenționați.

Încă o dată, de aceea nu sunt de acord cu concluzia.