Tatal meu nu a băgat-o în seamă pe sora mea în primul an de viață. Era veștejit de nervi pentru că era fată. Nici nu a dus-o pe mama la maternitate, a dormit neîntors în noaptea aia, pentru că îi făcuse o fată, nu era în stare să îi facă un băiat. Iar fazele astea se întâmplă foarte, foarte des, la toate nivelurile sociale sau intelectuale. Bărbați terminați de nervi că nu le face femeia lor un băiat, să le ducă vestitul nume mai departe. De parcă numele ăla ar însemna ceva. Sau care baxează câte 4-5 copii, sperând să le iasă și băiatul. Zilele trecute citeam de un cretin, cred că din Mexic, care a încercat să îi deschidă pântecele soției, ca să vadă dacă are, în sfârșit, un băiat sau tot o fată. Era băiat, a murit.

De asta sunt extrem de serios când spun că, încă din clasele primare, ar trebui introduse ore de genetică elementară, care ar trebui să se centreze în jurul științei și să le explice viitorilor adulți că tatăl este cel ce determină sexul copilului, nu mama. Poate s-ar mai reduce, în timp, violențele în familii, dezamăgirile și prostia.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.