Există o modă stupidă printre părinții de rit nou. Oriunde mergem, ne luăm și plodul cu noi. Mergem la restaurant Michelin? O luăm și pe Luluța de 5 ani jumate. Care o să mănânce meniul de copii, nuggets de pui și cartofi prăjiți, o să urle puțin, după care o să alerge printre mese, în timp ce părinții îți văd de treabă, că doar e copil.

Așa vezi, la Luvru, în omorul ăla de la Monalisa, câte un plod de 3 ani, urcat pe umerii lui tacsu, eventual căcat pe el, eventual urlând, speriat de agitație, transpirat, flămând, neînțelegând nimic. Dar mami și tati l-au adus ca să îl obișnuiască cu arta de mic. La fel, cărați pe străzi, prin soare, ploaie, obosiți rupți, ca să vadă, nu-i așa, Parisul, Roma, Viena, e tot ce înțelegi la vârsta aia.

Dar, băi copii, nu văzusem încă tâmpițica care își ia plodul de 6 ani la concert la Metallica. Adică, serios, aș avea dubii să mă duc cu un copil așa mic și la concert de colinde cu Fuego și Hrușcă. Pentru că, evident, nu va înțelege nimic din ce e acolo, se va gândi tot timpul la preocupările sale de copil, gen aș mânca ceva dulce, aș bea ceva, unde fac un pipi, de ce îi pune nenea ăla mâna pe cur lu mami și mami se preface că nu simte? Dar să duci un copil la un concert de metale grele, cu zgomot de ăla de 120 de decibeli, cu pogo, cu urlete, lumini brutale, pentru că așa iei tu copilul peste tot…e necesar un nivel superior de tâmpenie.

Și, pentru faze de astea, ar trebui să existe un Barnevert românesc. Serios. Pentru protecția copilului.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur