Din cauză că nu mai aveam ce să mă mai joc pe telefon, m-am săturat de golf, biliard și restul de jocuri din zona asta, iar jocurile de strategie, împușcături etc mă lasă rece, mi-am instalat Candy Crush, să îmi aduc aminte de tinerețe.

Și, jucând CC, am realizat că, la modul cel mai direct, gamingul real, pe telefon cel puțin, nu mai există. Toate jocurile, absolut toate, sunt făcute în direcția pay-to-win, dacă bagi bani, ești cel mai bun, egoul tău este pe sus, toată lumea e mulțumită.

Valabil la orice tip de joc, la golf, dacă nu bagi bani, după o perioadă, dai doar strâmb, nu mai primești crose mai bune, ți se stopează evoluția complet, până în momentul în care mai iei o ofertă minunată de minimum 5Euro, moment în care paradigma se schimbă crosele tale sunt aur, loviturile își ating ținta din orice poziție, hole in one este ceva obișnuit. Câteva zile, după care devii, iar, cel mai prost din curtea școlii.

Mi-am adus aminte de asta când m-am surprins curgându-mi o băluță la candy crush, privind ecranul, în timp ce AI-ul jocului completa singur jocul, pentru că fusesem un geniu și folosisem o acadea care sfărâmase patrățica aia a cărei balon nu se spărgea, iar jocul a început să spargă singur într-o nebunie, multe secunde la rând, cam jumătate dintr-un joc. Iar tu, cu creierul amorțit, ești Uau, ce genial sunt, uau, câte a spart, uau, ce bun sunt, uau.

Ieșim vreodată din paradigma asta? Habar nu am, se pare că nu, e o piață de proști continuă, gata să spargă euro pentru ca cineva să le spună că, de fapt, nu sunt proști, simpi și inceli, ci niște brute care mătură toate bombonelele din calea lor.