Mi se rupe de monumentele lui Nicușor

Iar a plâns Nicușorul pe Facebook despre prețioasele lui monumente istorice. Ăsta și Clotilde sunt permanent în meciuri cu mafia și de acolo curg toate neajunsurile, altfel sunt foarte competenți. Atât de competenti încât se recurge mereu la faptul că Nicu a fost olimpic la mate în ‘88.

Mfine, știți că au fost niște cutremure în Turcia. Cam nasol, unora le-a stricat săptămâna, cel puțin. Oare eternul olimpic la mate se va opri din apărat niște cocioabe și se va gândi puțin la oameni, dat fiind faptul că și un cutremur mai obosit ar da daună totală în centrul vechi? Puțin probabil, că mulți îi susțin autismul de dragul de a părea culți. Să ignorăm pereții crăpați, poarta căzută și ruginită, termopanele la fațadă și cablurile care atârnă pe lângă.

Standardele pentru monument istoric sunt jos de tot. Orice coteț se califică, doar fiindcă a fost construit în 1800-toamnă. Prin secolul paișpe se construia Domul din Milano, care într-adevăr arată a monument. Secole mai târziu, românii construiau niște cotețe foarte netalentate pentru vremea lor, care acum stau să pice și ocupă centrul. Cu mici excepții, sunt gospodării făcute din nevoie.

Sunt trei motive idioate invocate ori de câte ori vine vorba despre o ruină din apărată de demolare:

1. Proprietarul n-are bani să restaureze și să întrețină proprietatea. Soluție: n-ai ce căuta în centru. Mută-te în Militari la două camere, sau undeva înspre Ploiești. Știu că aici a trăit străbunică-ta, dar povesteste-ne ce nu ți-a reușit de la marginea orașului.
2. Proprietatea e în litigiu, nicio parte nu vrea să investească. Soluție: mi se rupe cum vă înțelegeți, imobilul trebuie întreținut. Ori asta, ori facem ceva în loc.
3. Nu se mai știe nimic despre proprietar. Soluție: dacă pe proprietar îl doare-n cot sau a pierdut numărul caselor, e-n SUA de 50 de ani sau la doi metri sub pământ, singur nu o să-l bată grija de o demolate. Bonus, niște amenzi pentru neîntreținerea proprietații, în cascadă, ca să nu merite să facă scandal.

Cam toate orașele pe care le admiră românii și le dau ca exemplu au trecut prin faza de „plecați din centru, săracilor”. S-au demolat vechiturile și s-a construit clădiri care să folosească.

În timp ce prea-mulții primari se apleacă cu atenție și seriozitate peste problemele dobitocilor comedianților care au cumpărat apartament la pădure la mocirlă din proprie inițiativă, mulți nu prea au chef să-și caute copiii printre dărâmături, de dragul pseudoculurii.

Separat, ca să râdem: vă amintesc că o parte de alegătorii lui Nicușor au găsit că e complicat să-l găsească pe buletinul de vot. La fel de retardate sunt și comentariile cu „era mai bine cu F*rea, nu?!”.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt