Contul meu
Mi-e dor de sărbătorile petrecute la ţară, la Mitocu Dragomirnei. Cei mai minunaţi oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea sunt acolo. Sper că acum au copii cel puţin la fel de deosebiţi cum erau ei pe vremuri.
Mi-e dor de bunicul meu.
Mi-e dor să mă dau cu sania pe stadionul Olimpia.
Mi-e dor să merg cu colindul, agitând o pereche de chei pe post de clopoţel.
Mi-e dor să primesc cadouri micuţe şi simple.
Mi-e dor să cred că Moş Crăciun există.
Vă e dor de ceva în mod deosebit în perioada asta a anului?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
De copilarie 🙁 cand eram mic ai mei ma trimiteau la Telega . Satul este numai sus-jos si toata ziua ma dadeam cu bobul cu ceilalti copii… mergeam la colindat la 4 dimi si seara , pe wc, cand ma pazea fratele meu ca imi era frica sa stau singur wc-ul fiind in fundul curtii, numaram covrigii adunati . Mi-e dor sa ma bucur cand ninge , acum ma enervez ca stiu can u dezapezesc astia si nu pot circula 🙂 Faceam ghtus de 7-8 m si stateam la rand sa ne dam…acum pe acolo circula doar masini 🙁
Cresti si te prostesti 🙂
NOU
Imi e dor de petarde si artificii puternice :((
NOU
mi-e dor de zapada mare… care dura, uneori, si o luna. La Craiova.
Acum, stau in Constanta; zapada vad o data la 2 ani. Tine maxim 3-4 zile si, atunci cand exista, zapada ma enerveaza ca incurca circulatia… alta varsta alte prioritati.
Cum sa ne mai multumeasca Dumnezeu?
NOU
Mi-e dor de Craciunul petrecut la tara. La Deda(jud. Mures.) Sa fac bradul cu tata si bunicul. Mi-e dor de bunicul meu :(..sa merg cu el cu colindul(mergeam la rude si el ma insotea, ca mi-era teama singura) Mi-e dor de gerul si zapada de Decembrie de acolo care imi ajungea pana la gat. Mi-e dor de cozonacul bunicii, de painea din cuptor facuta de ea. Mi-e dor sa ma dau cu sania de dimineata pana seara. Mi-e dor de bomboanele de brad alea vechi si tari(in staniol argintiu ori auriu stiti voi care;) ). Mi-e dor…de anii ce au trecut..
Dar,vin alti ani, alte timpuri. Toate amintirile sunt intr-un colt pitite si in fiecare an le rememorez pentru cateva clipe…
NOU
Mi-e dor de mine fara mustata.
NOU
Tuturor ne e dor de copilarie; mie mi-e dor de mersul la sanius cu frate-miu, cand urcam pe un deal 2 ore si coboram cu sania in 10 minute, ajungeam acasa pe innoptate, cu lumanari la nas si picioarele bocna, maica-mea ne ardea si-o altoiala, da’eram fericiti; si mi-e dor de mersul cu colinda si fiecare bombonica sau covrigel valora o avere; si de mersul la patinaj pe Trotusul inghetat, unde uneori mai cadeam si in apa daca ne-avantam pe gheata mai subtire, bine ca apa nu era adanca; hei, ce de amintiri ai rascolit, mai Arhi, mai!
NOU
Si mie imi este dor…mai ales de Magia Craciunului, cand simteai cum se transforma toti, devin mai buni, mai luminosi. Mi-era dor de zapada uriasa care cadea peste Ro cand eram mica, acum cativa ani buni, dar anul acesta inainte de Craciun s-a intamplat sa mai cada pe la noi.
Imi este dor sa mai cred in Mos Craciun…
Imi este dor de zambetul din suflet al celor dragi cand primeau cadouri , zambet care nu provenea pt ca avea greutate sau semnificatie baneasca acel cadou.
Imi este dor de sanius… derdelus. Partieeeeeeeeee, maaaaaa! Pazeaaaa!!!
Old memories.
NOU
@tvdece
aia e cel mai simplu de rezolvat
NOU
sa fiu iar copil, iar daca ar fi asa sa nu vreau sa fiu matur, asa cum voiam sa fiu cand eram mic
NOU
de vara 🙁
NOU
Mi-e dor inclusiv de Craciunul anului trecut. Niste sarbatori mai triste si lipsite de speranta decat anul asta nu am avut niciodata.
NOU
cel mai tare mi-e dor de lipsa de griji de acum 20 de ani. si de sprayul rexona impachetat in hartie de revista Femeia pe care-l primea mama de la sora-sa de Mos Gerila. si de minus zecile de grade de afara pe care le combateam cu un fes subtire si cu obraji rosii.
de cazemate, patinoar, pac-pac cu bulgari, colindat pe maruntis si bomboane de pom, de surprizele turbo…
NOU
Sa ma dau cu sania prin plantatia de pruni…
Wiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
NOU
Mie imi este dor de Ana.
Mie imi este dor de Taica-meu.
Mie imi este dor de Romania.
Mie imi este dor de un brifcor.
Imi este dor de toti prietenii mei, de familia mea si tot ce am lasat acasa cand am considerat ca rromania nu imi ofera nimic. Imi este dor pana si de powerball-ul care l-am uitat cand am plecat pe birou. Nu realizezi cat de mult ti la cineva sau ceva pana nu il mai ai.
@Arhi – M-ai facut trist, acu de revelion. HUOOO
NOU
Mie mi-e dor sa fiu fericita…
NOU
Mi-e dor de toate amintirele vechi, amintiiri care sunt placute si pe care nu le voi uita niciodata. Datul cu sania pe ulita din fata casei bunicilor, iesitul afara cu prietenii pentru a ne juca, gradinita…
NOU
Mie mi-e dor sa nu imi pese ca imi stric cea mai buna pereche de blugi la sanius. Mi-e dor sa nu ma gandesc daca racesc cand ma joc in zapada si ma ud pana la piele. Mi-e dor sa nu fac calcule de craciun sa vad cum ies mai bine la bani. Mi-e dor privesc craciunul ca pe un drept, nu ca pe o obligatie.
NOU
Inca nu am de ce sa imi fie dor
Astept niste sarbatori nemanelizate petrecute cu EA departe de rromania
Dor nu am de ce sa imi fie … decat poa de iernile cand ma dadeam cu sabniuta da is cam mare acu sa ma mai dau cu saniuta …
NOU
Si mie mi-e dor de traditiile noastre, asa cum erau acum 7-8 ani, zapada era de 1-2 metrii la tara…
Mi-e dor de bunicul meu, aia mai mult ca sigur… om ca el nu am cunoscut in viata mea…
Mi-e dor de fosta prietena, desi a facut rau mi-e dor de ea “mi-e dor de fosta iubita, cand spun iubita inseamna ca am iubit-o”
Mi-e dor de Dacia noastra 1310
Mi-e dor de zilele in care ma jucam in fata blocului…
NOU
Ahh.. amintiri Arhi 🙂
Ps: Mitocul Dragomirnei, jud Suceava? 🙂 Sa inteleg ca ai radacini bucovinene?
NOU
Mie mi-e dor de perioada copilariei in care nu imi pasa de nimic si de nimeni, nici de bani si nici de fete!
NOU
suzy, da:)
NOU
mie mi-e dor de mama….
NOU
Ce chestie, şi eu am copilărit pe stadionul Olimpia!
Referitor la subiect. Regretatul Dem Rădulescu spunea că vor veni vremuri în care “o să ne dăm bani unii la alţii ca să ne spunem bună ziua”. Cred că vremurile la care se referea le trăim deja. Mi-e dor de anii în care oamenilor le plăcea să fie prieteni să stea împreună şi să se distreze.
NOU
Mitocu Dragomirnei Suceava, nu ?
NOU
da
NOU
Normal, in Bucovina erau si cred ca mai sunt tarani cum se cuvine.
Pe o raza de … in jurul Bucurestiului e o atmosfera de tot rahatul, zone populate cu acea specie cumplita nicitaranniciorasean, individ manelizat care dracuie la fiecare propozitie, bea cam tot timpul si e pus numai pe smecherii. Satul de ei.
Am copilarit pentru un timp in Campulung Moldovenesc. Superb. Amintiri din iernile care mureau o singura data pe an.
Nu ca aici, 2 zile de zapada si 3 luni de zloata, asfalt, etc.
NOU
Am fost si eu p-acolo, mai exact la manastirea Dragomirna. E superb, n-ai cuvinte 🙂
Parca la Mitocu Dragomirnei era un festival de mancaruri :))
NOU
Cand vii prin Suceava, poate dam o tura prin Mitocul Dragomirnei. S-a modernizat foarte mult.Un sat cu perspectiva si multe obiceiuri.
P.S. Nu stiam ca esti “sucevean” 😀
NOU
“Mi-e dor să cred că Moş Crăciun există.” – scoate’o p’asta ca mai “citeste” si copiii p’aici 🙂
LMA
NOU
imi e dor de bunicul meu 🙁 de sarbatorile de iarna…cu zapada…miros de cozonaci…bradul impodobit!imi e dor de copilarie…de familie, de focul din soba…de viata mea…odata plecata din tara am pierdut tot….inclusiv pe bunicul meu…vreau sa merg mai departe dar nu pot de ganduri de amintiri de sentimentul de vinovatie…:( e greu!