Fii mândru de tine!

Personal nu cred ca o fost chiar nasol. Putea fi nasol daca o mierleam eu sau vreunul din cunoscuti. Dar am stat mai mult timp cu familia, am reusit sa fac mai multe pe langa casa, am reusit sa imi pastrez angajatii. Nu eram nici inainte genul care umbla toata ziua-n citybrake-uri sau concedii peste concedii sau care merge de 3 ori pe sapt la restaurant. Pot zice ca o fost un an mediu, eh.

Chestia asta le-am zis-o si eu multora care se plang cat de rahat a fost 2020. A fost, nu-i vorba, duca-se dracu’. Da inca esti capabil sa respiri si sa te plangi, spre deosebire de un numar destul de ridicat de cetateni.

Ca sa inchei intr-o nota optimista: eu n-as avea asteptari prea ridicate nici de la 2021, in context. Daca mai pot comenta peste 360 de zile, inseamna ca-i ok.

Așa aș fi avut și eu impresia dacă aș fi făcut un bilanț matematic al realizărilor pe 2020. Primul an , după aproape o decadă, când am câștigat mai puțin decât am cheltuit. Începutul pandemiei m-a surprins locuind singur pe undeva prin regiunea Limburg, fiind nevoit să traversez zilnic frontiera dintre Germania și Olanda, și făcând cumpărăturile într-o zonă comercială a cărei parcări ziceai că e un adevărat turn Babel de naționalități, situat în zona Germaniei cel mai crunt lovită la început. După câteva zile de criză existențială, și după ce îmi făcusem tabietul de a-mi lua temperatura de două ori pe zi, trebuind să plec cu noaptea în cap într-o vreme cu dimineți geroase (neobișnuit de frig pentru jumătatea lui martie în regiunea aia) și lucrând la un proiect din industria chimică alături de echipe de olandezi, japonezi, români, polonezi etc etc…
Totuși, aveam convingerea că dacă mă voi îmbolnăvi voi fi mai bine tratat decât la mine în țară (deși olandezii încă din debutul crizei și-au avertizat cetățenii că, chiar dacă au simptome, să stea acasă și să sune la urgențe doar dacă au 40 de grade febră (amintesc amănuntul ăsta pentru că recent am văzut la noi o știre cum că un cetățean a fost condamnat pentru zădărnicirea combaterii bolilor, la 10 luni de la eveniment, pentru că nu a avut răbdarea să aștepte rezultatul testului prelevat de un spital, rezultatul constatat ulterior fiind negativ).
Aș fi petrecut acolo toată primăvara și începutul de vară (până venea scadența să fac ITP-ul) dar s-a terminat proiectul mai devreme. Ajuns în țară am fost băgat la zdup (o cameră cu baie cu geamul blocat pentru a nu se putea deschide decât 10cm în partea de sus, fără wiFi, cu mâncare la pungă). Nicio țară nu și-a tratat în felul acesta proprii cetățeni. În timp ce mi-am petrecut izolat în acest fel ziua de naștere și Paștele îl vedeam la știri pe Vela cum că vrea să organizeze cete mixte, de enoriași și jandarmi, ca să dea pască la cetățeni din poartă în poartă. Bineînțeles am fost și apostrofat de comentatori pe net că de ce aș fi vrut ca eu să fiu în carantină „Unde-i lege, nu-i tocmeală” era argumentul rostogolit papagalicește de idioții care mă combăteau de la ei de acasă din fața laptopului sau whatever.
Dar finalul de an a avut și un deznodământ care mi-a înseninat perspectiva asupra lui. PNL-ul, deși aproape că a concurat de unul singur (aflat la guvernare, opoziția în degringoladă, președintele acolit etc etc…) a ieșit pe locul 2, iar în unele țări din diaspora chiar pe 3. Nu puteau rămâne nepedepsite faptele din primăvară, iar căpșunarii n-au mai avut memoria ca carasul. mUE, bă Sică! Sunt curios cum vor aborda peneliștii voturile diasporenilor peste 4 ani, chiar dacă momentat li se pare o veșnicie (de furat) până atunci, istoria recentă dovedește că nimeni nu e etern.
Ce bune ar fi fost câteva sute de mii de voturi la ultimele alegeri, nici nu mai aveau nevoie de compromisuri cu UDMR.
Nu sunt mândru de mine că voi pleca din nou afară, e chiar un eșec, dar mă bucur că m-am lepădat de ideea că liberalii ar fi cea mai pragmatică soluție pentru a schimba în bine țara asta și, după ce ne-au făcut, nouă, căpșunarilor (alintați „bombardieri” de presa jegoasă și pișcotarii de gen) nu vor guverna singuri.