Vorbeam ieri cu nişte păpuşele, despre comerţul pe internet şi cum vrea una din ele să îşi comande brad de pe internet.
Moment în care am realizat că a-ţi lua un produs de pe internet deja a devenit suprema aroganţă. Nu, nu mă refer la laptoape sau alte IT-isme, deşi uscătorul de rufe, ca idee, mi l-am cumpărat din Carrefour cu 200 de lei mai ieftin decât orice alt produs identic listat pe price.ro.

Dar de exemplu brazii de craciun. Sunt câteva situri care vând aşa ceva. Preţuri? GROSOLANE. Un brad de 180 de cm, 150 de lei plus transport. Un brad de 3 metri, cum e cel cumpărat de mine din Bricostore, 400 de lei. În condiţiile în care eu am dat 80 de lei pe un brad destul de simpatic, ales de mine, nu de un tip într-o parcare.

La fel şi magazinele de flori. Un buchet de flori rahitic, 300 de lei. Acelaşi buchet îl poţi lua de la florăria din colţ cu 30 de lei. Diferenţa o dăm aşa, că suntem prieteni.
Scuza tuturor magazinelor de gen? A, noi suntem un produs premium, oferim calitate blabla. Tovarăşi, ştim şi noi că tirul vine din Olanda, la piaţa de flori, ştim că nu aveţi crescătorie de panseluţe în spatele firmei, ştim ce preţuri de achiziţie sunt la ele.

Nu vreţi să ştiţi cum sunt aşa zisele case de comenzi de pe internet. Ce preţuri de te doare inima se practică la vânzarea unei amărâte de sticle cu apă. Sau orice chestie tip food.

De ce comentez? Pentru că un magazin online, spre deosebire de un magazin fizic, are mult mai puţine cheltuieli şi mult mai puţine taxe de plătit. Şi totuşi, vinde mult mai scump. Nu mai vorbim că multe dintre ele sunt nişte minunate ofshoruri, care plătesc taxe fix nu.
Probabil s-a găsit nişa. Fraierul cu card de pe internet.