Scris de Robert Agachi

-Alo!Alo!Casa Moise?
    -Alo!Da, domnișoară.
    -AÈ™teptaÈ›i vă rog să va fac legătura ,că vă caută Dumnezeu dar acum e pe linia cealaltă cu Noe…
    -Da’ durează mult domniță, că e tarziu È™i as vrea să dorm, că mâine tre’ să mă duc iar cu sindicatul peste Faraon să ne crească salariul minim că nu se mai poate?! Pe Noe îl È™tiu eu cum se intinde la poveÈ™ti, mare lucru mai are È™i el de făcut, să construiasca o arca…
    – Imediat, imediat, până atunci vă bag niÈ™te muzică ,dacă vreÈ›i, sau vă zic oferta Oriflame. Oricum să È™tiÈ›i că pentru imbunatatirea serviciilor noastre, convorbirea s-ar putea să fie înregistrată.
    -Mbine, aÈ™tept…puneÈ›i niÈ™te muzică…
            Din receptor se aude ultimul hit „Isus feat. Iuda- De ce mă minÈ›i?” Moise fredonează :
     „De ce mă minÈ›i, de ce mă minÈ›i?
      Că ai primit treizeci de-arginÈ›i”
    -Alo, ce faci băi Moise?
    -Bine Doamne, uite asteptam…
    -Da băi scuze, m-am certat o grămadă cu Noe că voia să pună motor la arcă. Cine dracu’ a mai văzut arcă cu motor?
    -Ei, na , era spart că am fost ieri pe la el È™i cre’că de la lacul ăla cu care dădea pe scânduri sau ceva….L-a luat de cap.
    -Băi uite de ce te-am sunat, maine tre’ sa vii pe munte să-È›i dau niste porunci, le-am scris pe trei pietre, cate cinci,deci cinÈ™pe, să vii să le iei.
    -Hai Doamne da’ nu poÈ›i sa mi le dictezi acum, sa le scriu, ma duc dupa pix..
    -Băi Moise, de ce eÈ™ti bulangiu? Te rog È™i eu ceva…Cand È›i-am dat toiagul ăla È™mecher cum a fost? Când zicea lumea, ia uitaÈ›i la Moise ce ciumeg e, cum desparte el apa în două cu toiagul?
    -Bine, vin. Da’ de ce pe munte?
    -Peste mii de ani așa o sa aiba impact povestea, pe munte, in varf, nori, vant, zapada, sacrificiul lui Moise, truda, osteneală, epuizare. Altfel ce mare cacat era? Că s-a trezit Moise într-o dimineață și le-a găsit în ogradă, pe prispă?
    -Mda, bine, vin.
    -Hai te-am pupat È™i vezi că te-am sunat cu taxă inversă că iar mi-a furat ăla mic portofelul, i-am trimis vorbă È™i a zis că vine mai târziu, mai stă că tre’ să-i dea È™eptarii…Și-a băgat dracu’ coada iar!
        A doua zi, ostenit după trei ore de urcat, Moise primeÈ™te cele 15 porunci. Scrise pe plăci de granit. Grele… Nu mai cărase atat de cand cu teracota, de-È™i făcuse sobă, că-l rupeau ăia de la gaz la factura cu consumu’ la centrală. Mai avea È™i doua vertebre tasate.ÃŽÈ™i privi adidaÈ™ii, talpa adiprene, uÈ™urei, cam nepotriviÈ›i pentru munte, dar urcase sprinten, zici că era Gabi Szabo la cum ii fâlfâia barba. Acu’ la coborâre, cam nasol. De ce îi era frică nu  scapă. Moise alunecă pe o floare-de-colÈ› È™i se intinse pe jos cu plăcile imprăștiate în toate părÈ›ile. Una dintre ele se făcu bucăți-bucățele, ca dragostea mândrelor mele…Mai avea doar zece porunci:
    -Ia mai dă-i în plm, le duc numa’ zece, că È™-aÈ™a n-or să le respecte nici pe astea!