Leacul pentru pedofilie este castrarea

parintii isi vor bate copiii ca i-au deranjat din scrolat pe facebook si uitat la insula iubirii!

Așa cum e adevărat că, dacă ești om întreg și mai ești și profesor, mă rog, instructor, trebuie să-ți ții în frâu unele instincte, la fel de adevărat e și că fetele, de la o anumită vârstă, încep să caute confirmarea feminității lor, ca să mă exprim elegant. Sau încep să simtă primii fiori ai dragostei, ca să fiu romantic. Sau începe să le mănânce-n 3,14zdă, ca să mă-ntorc în mahala. Și asta e dincolo de codul penal, de sentimentele părintești sau de retorica feministă. E în firea lucrurilor și atât. Țin minte că-n liceu, printr-a zecea, proful nostru de sport a ajuns la spitalul de nebuni, de la hârdaiele de spirt pe care le deșerta în el și a fost suplinit câteva luni de un proaspăt licențiat în educație fizică și sport, sau cum dracu’ îi zicea. A fost de pomină! După prima oră, n-a mai venit una în trening. Toate trecuseră pe egări (era prin ’93-’94), lungi sau scurți, nu conta, cât mai mulați să fie și pe tricouri care mai de care mai strâmte, scurte și transparente. Nici una nu mai putea face vreun exercițiu fără ajutorul personal al domnului profesor. Când terminau exercițiul, cu ajutorul de rigoare, rămâneau zâmbind tâmp, privind în gol și tremurând ca băgate la 2,20. Plecau împleticindu-se, fiecare să-i spună ceva la ureche celei mai bune prietene, care se hlizea ca proasta, așteptându-și rândul la exercițiul imposibil. Asta la-nceput. După aceea s-au stricat prietenii vechi, s-au schimbat locuri în bancă, s-a lăsat cu vorbe grele și cu păruială. Se pare ca, în cele din urmă, directoarea, hoașcă versată, s-a autosesizat și junele a dispărut. După vreo doi-trei ani, l-am văzut la televizor, într-o reclamă. Semăna oarecum cu Hugh Grant. A venit în loc o babă grasă, în prag de pensionare, care a scos sufletul din noi și abia ne dădea câte un 5. Făcea șpagatul și sfoara perfect, vă jur, din picioare, deodată, fleoșc! se auzea, când dădea cu burdihanul și cu bucile de pământ. Ce bucurie a fost când s-a întors proful nostru! Ne arunca o minge de baschet băieților și una de handbal fetelor și se închidea cuminte
cu sticlele și canistrele lui în debaraua cu echipament. 10 la toată lumea! Prin ceea ce v-am povestit, n-am vrut să justific în vreun fel pedofilia, nu înțelegeți aiurea. Nu suntem animale și trăim într-o societate, în care trebuie să respectăm niște legi. Tipul despre care am scris, Hugh Grant-ul de Dâmbovița apă dulce, de exemplu, nu cred că s-a încurcat cu vreo elevă. Cel puțin, nu s-a auzit. Dar sincer, cred că i-a fost greu să se abțină. Ar fi fost de ajuns să vrea.