E bine să îţi laşi copilul în parc cu bona. Doamna grăsună din imagine avea în grijă un prichindel de vreo 2 ani. Din păcate poza e făcută cu telefonul de la distanţă şi se vede fix nimic. Dar se desluşeşte ţigara din gura ei. Tot timpul cât a stat în parc a pufăit ca o locomotivă. Lângă copilul păzit de ea, lângă ceilalţi copii, nu conta. Sunt sigur că părinţii copilului o plătesc ca să le intoxice odrasla cu nicotină. Ciudat mi se pare că mamele cu care se mai conversa nu păreau a avea nimic împotrivă că kinderii lor inhalează gudroane. Deh, educaţie.

Tanti care stă jos în stânga era cu 2 băieţi. Care băieţi aveau pistoale cu nişte mici bile. Cu care trăgeau în stânga şi în dreapta, în ceilalţi copii, dar preferinţa lor sălbatică era să stea faţă în faţă şi să tragă cu bile unul în celălalt până unul ceda de durere. Sunt sigur că femeia nu avea nici o legătură cu băieţii, pentru că, atunci când terminau bilele, le dădea încărcătoare noi, atât de mult le păsa de ei.

De ce am făcut introducerea asta uber lungă?


Niciodată nu mi-aş lăsa copilul cu o bonă. Niciodată.
Ţin minte când eram puşti, mama ne-a trimis în vacanţă undeva la ţară, pe lângă bucureşti, la nişte vecini. Când am plecat, mi-a dat cam 1000 de lei, ceea ce pe vremea aia era o sumă destul de mare.

Când am ajuns acolo, tanti care trebuia să aibă grijă de noi mi-a luat banii, după care timp de 2 săptămâni ne-a hrănit zi de zi, de 2 ori pe zi, cu mămăligă şi sos de roşii. Atât. Iar mamei îi povestea că ne dă zilnic altă mâncare, numai carne, poate îi mai trimite nişte bani, că în ritmul ăsta ajunge la sapă de lemn.

În fine, ideea e că NICIODATĂ un străin nu va ţine la copilul tău. Iar dacă e rromân, poţi fi sigur că ţelul suprem e să te facă cât mai mulţi bani pe spatele tău, cu costuri cât mai puţine.
Da, fără glumă, probabil mi-aş angaja o bonă filipineză. Pentru alea, 100 de euro reprezintă venitul familiei pe jumătate de an. Dar un babysitter rromân? Niciodată. Poate dacă blindez casa cu webcamuri şi îi plantez copilului un transmiţător 3G, să ştiu tot timpul ce face şi eventual, când mai ia bătaie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.