Crâșma Kontiki din Sibiu nu îți spune nimic, la prima vedere. E într-o cocioabă de pe strada Tudor Vladimirescu, la numărul 10. Când intri, te lovești de niște mese tip birt sătesc 1955, cu fețe de masă și scaune model minerul motru, camping sătesc de metal. Servirea nu e senzațional de rapidă, dar nici proastă și totuși acolo, la orice oră din zi, este aglomerație.

De ce?
Pentru că la Kontiki se face cea mai bună ciorbă de burtă din România. De unde știu? Mi-au zis niște unii, m-am dus acolo, am mâncat, am confirmat și, la rândul meu, le-am zis și altora și tot așa.

kontiki este exemplul clasic de produs bun care nu are nevoie de reclamă, este suficient bătrânescul word of mouth. Nu are reclamă nicăieri, dar are o rețetă senzațională. E suficient.
Cel mai haios acolo este cum stau oamenii la coadă la intrare, să ia loc la o masă. Nu să ia o masă, ci LA o masă. Unde se eliberează, se așează, zice bogdaproste și așteaptă cu ochii mari să îi vină ambrozia și nectarul.

Iar la coada respectivă nu veți vedea doar șoferi și târnăcopari. Sunt oameni corporate care stau liniștiți și așteaptă. Chiar dacă vin câte 3-4, fiecare își ia un loc unde se nimerește. Scopul lor e să mănânce ciorba, nu să discute despre ingheigement.

Altă chestie haioasă sunt oamenii care vin cu oalele de acasă, cumpără 3-4 porții, le plătesc și își văd de drum. ATÂT DE BUNĂ este ciorba de burtă.

În mod normal, nu aș fi scris de ei. Nu aș vrea să se întâmple ca pe Dealul Negru, unde de la cei mai buni mici din lume, s-a ajuns să se detecteze ce rasă are aroma câinelui care a contribuit la facerea micilor.
Dar tipul de la kontiki stă acolo de ani de zile, fără concurență. Și-a ridicat și o ditai pensiune, viloacă sau ce e aia. Locurile din jur sunt case proprietate, e greu să vină vreun cioflingar cu un restaurant gen ContiChi sau ceva de gen.

Cât timp vor păstra rețeta, vor fi cei mai buni.
Amen.

Foto