Scris de Stefania

Despre locuitorii Galitiei se spune ca nu se arunca sa exprime o opinie clara. O zicala spaniola zice “cind intilnesti un galitian pe scari, nu stii niciodata daca urca sau coboara” .
Sintem in inima Galitiei, asteptind autobuzul catre Ponferrada (in provincia alaturata, Castilla y Leon) de unde vom incepe pelerinajul nostru la Santiago de Compostela. Ne despart 210 km.
Intre timp intram intr-un bar sa luam micul dejun. Servesc doar la masa si e deja ceva lume. Tipul de linga noi protesteaza ca a asteptat un sfert de ora pina i-au adus cafeaua ceruta. Ca sa stiu cum sa ma organizez, intreb chelnerita “Scuzati, va rog, avem doar jumatate de ora pina la sosirea autobuzului, credeti ca reusim sa mincam daca comandam acum?” Ea ma priveste doua secunde si, ca o buna fiica a locului, rasounde “Comanda voastra poate fi gata, cum poate sa nu fie!”

La Ponferrada se afla un castel al templarilor, de prin 1200, conservat destul de bine, inclusiv un balconas extern zidului, stiti voi pentru ce (nevoile fiziologice umane nu s-au schimbat in ultimii 800 de ani, pe atunci nu fumau si nu beau cafea dar in rest, la fel ca noi…).
In zona moderna a orasului, aflat la poalele muntilor , un arhitect tembel a proiecat un zgirienori strimb, ca o cruce boanta, care se vede din oricare parte vii, cum zicea un jurnalist ” mai urit decit un fiu beat care isi bate tatal”
Ne-am cazat la un hostel pentru pelerini, luat certificatele de drumetie (necesare pentru a putea innopta in structurile dedicate si a avea reduceri la restaurante) si a doua zi am inceput El Camino de Santiago.
(Cu noua mea palarie ma simt mai degraba Indiana Jones)….

Azi am ieșit mai devreme.
După primii km ne-au ajuns din urmă un grup de tineri. Am mers pentru o vreme in spatele lor, auzind ce povesteau. “Va spun, tipul e incredibil, nu are toate țiglele pe casă. O dată nu reușea să deschidă mașina de spălat. A luat un ciocan și a spart hubloul!” Băieții rid in hohote și încet încet se îndepărtează.
Sunt tineri și agili. In fond, suntem aceiași călători care ne urmărim între noi. Dimineața ne despărțim, pe drum ne recunoastem și ne salutam “Buen camino!”, după amiază ne reîntâlnim in refugiile pentru pelerini.
Ajungem din urmă o fată pe care am văzut-o cu o seara înainte. Se numește Jasmine. Merge schiopatind. Ii dau un pic de unguent anti inflamator. Se apropie o doamna care călătorește împreună cu fiica ei. Au mîncat împreună aseară.
“Unde e prietenă ta vorbăreață?” “Mergea prea repede și eu nu puteam ține pasul. A plecat înainte, mă așteaptă în primul sat, la bar!” “Te-a lăsat singura?” “Eh, cînd mi-a propus sa facem împreună drumeția asta, i-am spus că nu sunt antrenată, dar m-a asigurat că va merge in ritmul meu. Însă acum ..”
Deschid gura sa fac o caracterizare in două cuvinte a prietenei, dar citesc în privirea Jasminei că știe deja ceea ce as vrea sa spun.. N-are rost să înfierez. Închid gura.
“Am și eu un tendon inflamat” spune doamna. Ii întind discul de bumbac cu unguent. “Ce răcoros, ce ușurare!” Văd că are scoica pelerinului, simbolul celor care merg la Santiago de Compostela. Sunt doua zile că o caut și nu o găsesc
“De unde ai cumparat-o?” întreb. “De la Leon. Am una in plus si pentru că m-ai ajutat, (chiar daca nu știu de ce) vreau sa ți-o dăruiesc” “Pentru că eu cred că ăsta e spiritul pelerinajului, sa ne ajutăm unii pe alții. Mulțumesc pentru scoica, nici nu știi ce bucurie îmi faci! Pentru mine va fi și mai prețioasă, obținută în felul ăsta”
“Atunci am donat și eu ceva!” mi-a răspuns, emoționată, cu o lacrimă in ochi.
Buen camino

42 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Super idee de vacanță mi-ai dat!
    Mulțumesc!

    7

    • #2

      Super idee de palarie mi-ai dat!
      Mulțumesc!

      0

  2. #3

    Bre, doamna era buna de corespondent la Kansas City Star, ca scrie ca Hemingway: numar minim de cuvinte pentru maxim de atmosfera.
    Tocmai pentru ca e general aplicabila. Textul putea sa fie despre Camino, despre creasta Fagarasului, puii mei, ultima parte putea sa fie si “Gunga Din”
    si tocmai de-aia:
    “Please sir, i want some more”

    30

  3. #4

    doamnele ajuta!

    16

    • #5

      „Doamne ajută ca doamne ajută, domnișoare ajută și mai bine.” Buhnici 7:22

      0

  4. #6

    Mi-am propus sa fac acel drum (dar cu plecare din sudul Frantei) si inca sper ca la un moment dat voi si reusi.

    Deocamdata sunt la faza de documentare (si visare) si citesc cu interes astfel de relatari. Daca vor fi mai multe episoade si din diverse motive nu vor fi publicate aici, nu am nicio problema sa citesc in alta parte (ma refer la un eventual blog pentru ca nu am si nu folosesc niciun cont de site-uri de socializare)

    9

    • #7

      A fost si pe Republica un jurnal despre El Camino, frumos scris

      1

    • #8

      @SAM

      Da. L-am citit si pe acela. De acord. Frumos si bine scris.

      Imi place si textul aparut aici.

      1

    • #9

      Eu as incerca macar cateva etape din Via Transilvanica, ca e mai aproape, da’ mi-e cam frica de ursi. Au si in UK un traseu, South West Coast Path, ala suna bine, fara ursi, sanse mici de canicula…

      2

    • #10

      @deea
      Credeti-ma, m-am bucurat foarte mult cand am auzit de proiectul cu Via Transylvanica si il trecusem pe lista. Dar cel putin in prezent pentru mine nu prea este o solutie. Am cam 20 de ani de mers prin muntii nostri (Fagaras, Parang, Retezat, Piatra Craiului…) cu cortul in spate insa pe langa varsta mai am o interdictie explicita de la cardiolog sa merg cu bagaj greu. Si la noi nu exista o infrastructura pusa la punct. Nici transport, nici cazare (aici ma refer ca nu am de gand sa merg undeva unde preturile sunt de Valea Prahovei sau pe aproape, si asta daca se gaseste)

      Si pe langa partea cu ursii (cred ca am scris si la un articol a lui Zoso, pe la inceputul anilor ’90 m-am ratacit aprox. 2 zile prin muntii Harghitei in padure. In prezent padurea aia e cam la 30% fata de atunci, oare pe unde vor umbla animalele alea?), mai sunt destule lucruri care sa te faca sa te gandesti:
      -cainii (am vazut filmulet pe youtube cu dinastia ultraagresivi)
      -(daca mergi cu cortul) poate te trezesti ca nu ai unde sa il pui sau ti se va cere o taxa sanatoasa. (Inainte de ’89 am mers undeva in Apuseni, nicio problema. Dupa ’89 am mers in acelasi loc si m-am trezit cu o femeie suparata ca e proprietatea ei…. si costa atat. Bine nu scria nicaieri ca e proprietate privata si nici ingradit nu era dar am crezut-o pe cuvant.
      Prin anii ’90 am campat langa lacul Colibita, fara probleme. Ma indoiesc ca se mai poate face asta acum cand deja e promovat ca locatie de lux)

      Nu am citit niciunde pana acum ca cei care merg pe El Camino sa fi avut probleme cu animale salbatice, caini etc. Totul este bine documentat, sti sau afli usor conditiile de cazare pentru pelerini in acele hosteluri…

      5

    • #11

      @pipzn: nu sunt 100% sigura, dar, din cate am inteles, cel putin pentru anumite etape, sunt oferite variante/sugestii de cazare la pensiuni, localnici, sau manastiri. Oricum, proiectul are potential, dar momentan e in stadiu incipient.

      Da, clar, nu ai probleme cu animale salbatice si cu caini pe El Camino, sau in UK. Plus ca e totul pus la punct, cazare etc, si etapele sunt relativ scurte si usurele, din cate am cercetat si eu. Pe Via Transilvanica pot fi lungi/dificile, cu siguranta e pentru oameni mai atletici decat mine. Dar 2-3 etape mai usurele tot as face…. Cel din UK ne-am propus eu si sora mea sa-l facem peste 2 ani, cand implineste ea 50, sper sa reusim.

      0

    • #12

      @SAM
      nu gasesc, imi dai link, te rog?

      0

    • #13

      @pipzn: nu inteleg de unde scoti ideea asta ca pe Via sunt preturi de Valea Prahovei sau nu ai locuri de cazare. Studiaza ghidul lor viatransilvanica.com/ghid si garantat vei gasi unde sa dormi, unde sa bei un pahar de vin seara si sa mananci o mancare ca la mama acasa.

      @deea: traseul este aproape finalizat. Din cei 1400 de km mai sunt cativa zeci car vor fi finalizati in perioada urmatoare, zona Alba Iulia. Borne, marcaje, ghid, cazari. Din ce am inteles dupa aceasta etapa urmeaza sa construiasca pe traseu si zone de odihna pe care drumetii le vor putea folosi.

      Comentator: un contribuabil care a mers al 2-lea an pe Via, de fiecare data cate 100km pe jos.

      4

    • #14

      misto? povesteste-ne de pe acolo, dupa cum vezi sunt enorm de multi oameni care ar merge, dar nu stiu de ea sau alte trasee

    • #15

      @Stefablue
      Daca se accepta linkul:
      republica.ro/jurnal-de-camino-la-final-ce-am-invatat-dupa-30-de-zile-pe-el-camino

      sub articol se gasesc linkurile catre celelalte episoade

      0

    • #16

      @Liviu
      Nu spun ca un ghid oficial nu poate fi un punct de plecare chiar bun (multumesc pentru link) dar de la “oficial” la “realitate” pot fi niste diferente semnificative. Sa luam, ipotetic, cazul meu:
      -Localitate domiciliu-Putna cca. 300 km, 4,5 ore (cf. google maps) daca ar fi de mers cu masina. Dar asta nu se poate pentru ca nu e o deplasare de tip circuit, deci e nevoie de o combinatie de 1-2 trenuri si 1-2 autobuze. La viteza CFR-ului (plus riscuri de intarzieri si pierderi de legaturi) poti pune linistit 10-12 ore drumul. Asta se traduce in o zi pierduta (+nervi suplimentari+cheltuieli suplimentare). Posibil identic si pentru intoarcere. Deci aproape 2 zile pierdute aiurea.
      -pentru partea de cazare. Poate si dvs. va incadrati in veniturile cititorilor de pe blogul lui Zoso, va cazati unde doriti, poate chemati un Uber, eu sigur nu. Evident ca nu voi merge niciodata intr-un concediu, fie si cu cortul principial vorbind, daca nu voi avea bani ca la o adica sa dorm la o pensiune sau sa imi iau un platou de doua persoane cu carnuri ca sa am dupa ce bea o bere, doua.
      Recunosc ca am renuntat la documentare pe partea asta dupa ce am vazut caini de stana filmati cand muscau un turist. Ca idee am fost destul de des incoltit de caini de stana dar nu a fost niciodata o situatie de acest gen desi nu aveam la mine nimic pe partea de autoaparare, doar m-am oprit cu fata spre el/ei si am asteptat sau strigat dupa cioban.
      Din filmuletele de pe Youtube gasite, in afara de zona Putna (si acolo pensiuni, apropo prin anii ’90 am pus cortul si prin zona acceea fara probleme acum…. nu stiu), nu am vazut nimic care sa semene cu locuri de campare cat de cat amenajate. Aici ma refer la o buda cat de cat normala (scuzati paranteza, din armata mea de 6 luni facuta dupa ’89 ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost “buda turceasca”, kiler de articulatii/ligamente mai ales daca cu o mana trebuia sa tii semi-usa si cu alta izmenele, ca am prins sezonul toamna-primavara) si, daca tot e sa ceri bani, chiar si un dus rudimentar. Asta as considera minim pentru a cere niste bani (cand am facut traseul de via ferata din zona Lacul Rosu acum vreo 3 ani asa m-am “cazat” si a fost suficient pentru mine. Dar sa nu oferi nimic din astea si sa pretinzi bani doar pentru “imi calcati otava” pe o portiune de 2 mp timp de sa zicem 8 ore mi se pare aiurea.
      -evaluarea dificultatii traseului. Daca am citit bine initiatorul proiectului este un tip care a participat la curse extreme in mediu artic. Cam ce informatie credeti ca va fi mai relevanta pentru mine, un turist cu resurse sa spunem “medii”, ceea ce spune un astfel de om sau ceea ce eventual ati spune dvs.?

      Nu stiu altii, dar daca as porni pe un astfel de drum nu as vrea sa imi fac bagajul incepand cu spray de ursi, petarde, bete capabile de electrosocuri si pachete de tigari de mituit ciobanii sa intervina inainte sa am nevoie de un antirabic.

      Pe de alta parte, niste relatari corecte venite de la persoane ca dvs. de exemplu, cred ca m-ar convinge destul de usor sa investesc intr-un nou cort mai usor si un nou echipament care sa imi faca bagajul acceptabil de greu si sa plec la drum.
      Nu de alta dar nu am gasit pana acum nicio modalitate mai eficienta de a elimina stresul.

      0

    • #17

      Stire de astazi, 27.07.2022
      evz.ro/mai-multe-trasee-turistice-din-romania-au-fost-inchise-din-cauza-ursilor-unde-au-avut-loc-atacurile.html

      Cam despre asta este vorba. Te pregatesti fisiz si psihic, astepti si planifici cu nerabdare concediul si etapele dupa care….

      0

    • #18

      @Arhi: da, merita. O experienta mișto, uneori grea dar recompensa vizuala, mentala când faci un popas în vârf de munte sau la o stână este unică.

      @pipzn: iau pe rand punctele tale.
      Transport: noi am preferat trenul, la cuseta, pentru a dormi aproape tot drumul. Ce e drept, am luat o cuseta de 4 persoane, noi atâția fiind în grup. Poți sa mergi și cu o mașină dar părere ea mea e ca te complici prea tare pentru ca trebuie sa te întorci în Suceava după ea. Atenție, din Suceava, de la gara, pana la Putna, la borna 1, ai nevoie sa iei o mașină, taxi, se găsesc variante. Nu costa mult. La. Întoarcere poți lua trenul din localități mai mici, cu gara: Vatra Dornei, Bistrița, etc

      Cazare, mâncare, apa: găsești locații unde camera sau un pat costa 30, 40 de lei. Media este de 50 lei. O cina, la cazare te costa 20-30 de lei, vinul și țuica fiind de obicei din partea casei. Desigur, sunt și variante mai scumpe.
      Dacă mergi cu cortul, sunt cazări unde poți discuta cu proprietarii să-l așezi în curtea lor.
      Te ajuta, de asemenea, și cu Sandwich uri pentru drum. Apa găsești pe traseu, surse bune și curate dar poți cere și oamenilor din stane sau localitățile pe unde treci. Toți te vor servi.

      Animale salbatice: noi am avut petarde, goarna, spray de ursi. Singurul și cel mai bune, conf spuselor a 2 ciobani, este spray-ul, de atât ai nevoie. Filmarea cu acei câini este mai veche, la ora actuala se știe pe unde trece traseul iar ciobanii leagă câini în timpul zilei, pana jur de 18:00 seara. Tine cont ca acei câini sunt pentru protecția stanei împotriva urșilor.
      În cele 10 zile de traseu, din cei 2 ani, nu am întâlnit animal sălbatic, doar câini de stana, toți legați sau băgați în țarcul lor.

      Traseul în sine: găsești borne cu Via din km în km(nu exagerez). Sunt aproape 1400 de borne pe tot traseul. Marcaje în pădure aproape din copac în copac. Marcaje pe drumuri din 30 in 30m. Aici te ajuta și ghidul dacă nu ești sigur de un element, ai detaliata ruta pentru fiecare traseu.
      Dificultatea conf ghidului: gândită pentru un drumeț cu o experienta de baza, nu experimentat.

      Dacă mai ai alte întrebări te pot ajuta cu răspunsuri.

      0

    • #19

      @Liviu
      Da, cam acest gen de informatii le consider esentiale. Si probabil nu voi fi singurul care crede asta. Multumesc

      Altfel, da, cunosc si aprob rolul acelor caini dar cat timp stapanii lor au dreptul cel mult de pasunat prin munti/anumite zone (cesionare sezoniera, nu proprietate) ar trebui sa fie atenti si sa ia masuri legate de siguranta turistilor mai ales daca acestia nu se abat de la traseul marcat.
      Acum niste ani am fost inca o data in muntii Rodnei. Singurul izvor cu apa potabila in zona de campare (zona neamenajata de altfel dar recomandata de cei care au gandit traseul turistic) devenise un fel de monopol al ciobanilor care si-au pus stana exact langa. A fost momentul in care mi-am amintit ca un om poate trai fara apa 3 zile desi nu se recomanda 🙂
      Bine, pana la urma s-a rezolvat dar strict pentru baut….

      0

  5. #20

    Foarte interesant, dar cred că e vb de Galicia.

    10

    • #21

      Galitia, templari…. Amanunte…

      12

    • #22

      voi sunteți preemptivi, sa nu apara vreun fluture? nu de alta, dar sunt niste amanunte atat de mici si inutile…

    • #23

      Boss, e OK, nu mai intru in amanunte mici si inutile. Poate al meu este asa (desi sunt de principiul ca acolo unde exista cuvant in romana, folosirea englezismelor e cam penibila, ca sa nu spun de… ). Al lui Bugsy nu.
      Las pentru posteritate asta aici: ro.wikipedia.org/wiki/Gali%C8%9Bia. Si scrie la inceput ceva acolo
      Si : ro.wikipedia.org/wiki/Galicia.

      2

    • #24

      typo, e vorba de tâmplari.

      2

    • #25

      Genghis-Han, ai pus degetul pe rana: sint niste raducioisme. Crede-ma ca ma straduiesc din rasputeri sa nu le scap, insa de ce ti-e frica…. Din pacate in romaneste scriu foarte putin, nu prea mai am cui…
      Cuvintele “false prietene” sau asemanatoare inca ma mai pacalesc, daca sint dintre cele folosite din an in pasti. (Ucraina in romaneste si in italiana au accent diferit iar in spaniola devine Ucrania. Cum ma sucesc tot o lovesc pe undeva.)
      Ma simt ca si cum as fi vrut sa fac un dar din suflet si nu il primiti pentru ca nu e in ambalaj elegant ci intr-o punguta refolosita.
      Iar in aceste zile sint cam pe pilot automat.

      0

  6. #26

    Superbă postare. Felicitări Ștefania!

    8

  7. #27

    Foarte frumos. Aici putem facem diferenta dintre o relatare normala spre buna, si aiurita aia de Masochista.

    24

    • #28

      La mine era o încercare timidă de a scrie o pagină memorabilă de roman, nu o relatare despre mersul la biserică.

      La câte lăcașuri avem în ograda noastră, am putea să le folosim ca adăpost pentru refugiații mei care se zvârcolesc, sărmanii, ca viermii.

      2

    • #29

      memorabila allright

  8. #30

    Cred ca autoarea voia sa zica Galicia, nu Galitia, cea din urma fiind o regiune impartita intre Ucraina si Polonia

    11

    • #31

      Acelasi nume scris Galicia, in functie de regiune, la noi se pronunta “Galicia”, la spanioli “Galisia” , la nemti “Galitia”.

      Aquila non capit muscas.

      0

  9. #32

    Bun, mai baga un episod.

    5

  10. #33

    Un guest post de-a dreptul plăcut. Incurajez Doamna sa mai scrie pe marginea acestui pelerinaj.

    11

  11. #34

    In octombrie ma duc si eu cu bicicleta din Porto in Santiago. Daca iese bine, poate primesti cu poze si ceva povesti.

    5

  12. #35

    La castelul tâmplarilor m-aș duce și eu, dar purtat în lectică. În rest, Maică Precistă, de ce mi-aș zdreli genunchiorii pentru o biată scoică a pelerinului, când pot să zburd ca o căprioară către un lingam șivait, din care izvorăște adevărata spiritualitate? Doamne ajută

    www.walkthroughindia.com/divinity/10-temples-of-lord-shiva-with-tallest-shiva-lingam-in-india/

    4

    • #36

      @Maithun, pentru concepția sentimentului pro-fund religios, ai nevoie atât de lingamul șivait, cât și de scoica creștină. Împerecherea spirituală a religiilor consemnează pătrunderea carnală. Așa izvorăște adevărata spiritualitate, lichid seminal, nu alta.

      1

    • #37

      A, nu, anatemă! Pentru scoica creștină există limacși, așa a rânduit bunul D-zeu. Hai, băeți, mai repede, dați bice!

      0

  13. #38

    frumos scris/spus…… cursiv fara poticneli, mi-a uns sufletul toropit de magma orasului. bravo!

    2

  14. #39

    Am citit “Galați”

    1

    • #40

      Acolo te întâmpină lumea cu bătăi și cuțite când zburzi la intrarea în oraș, nu cu scoici și vorbe calde.

      0

  15. #41

    Nu comentez decat foarte rar aici.

    Am facut Camino de Santiago cu plecare din Pamplona in 2020, cu sotia. E practic toata distanta, fara 3 etape, ca ne-a fost mai usor sa nu mai trecem in Franta.

    Ponferrada e unul dintre orasele mele preferate pe traseu. Este efectiv un hidden gem al Spaniei.

    In alta ordine de idei, cele 30 de zile mergand pe jos aproape toata Spania au reprezentat una dintre cele mai puternice experiente din viata mea. Puternic introspectiva, m-a apropiat foarte mult de sotie si as recomanda oricui sa incerce.

    Nu trebuie toata distanta, dar e musai.

    3

  16. #42

    Au trecut 15 ani de la ultimul meu Camino… imi e atat de dor!

    0

Adaugă comentariu

Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul

  • Comentacii pesedisti nu sunt bineveniti
  • Nu incerca sa fii mai arogant decat mine, la mine in casa
  • Linkurile sunt foarte utile, daca nu sunt spam





This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.