Islamul, această religie a păcii

Câteodată, după ce sunt intoxicat mult timp de bula mea de internet, aleg să ies din ea și să citesc acolo unde, în mod normal, nu aș citi sau intra.

Și, serios, afli și lucruri diferite, când mai ieși din ea. Și nu mă refer la PSD, că nu ai cum să ieși din bula antiPSD, pentru că toată românia e o bulă, ci la părerile astea ferme pe care ni le formăm aici, despre islam, jihad, palestina, evrei și restul.

[fbvideo link=” www.facebook.com/StandWithUs/videos/687657781431096/” width=”650″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Și, ca să aveți o privire mai largă asupra situației, poate ar fi bine să citiți acest text scris de Alex, căruia i-am cerut voie să îl public aici, ca să nu se piardă în negura facebookului.

Refugiați.
Cum i-am văzut după aproape 2 ani de interacționat și locuit împreună cu (unii dintre) ei.
Bineînțeles că sunt subiectiv dar ce scriu aici nu este studiu sociologic. Iar oamenii pe care i-am întâlnit nu sunt nici IT-iști nici academicieni.
Sirienii și irakenii.

Sirienii poartă clar semnele unei societăți comuniste, unde statul face, dă, drege. Sunt naivi, exact așa cum eram noi prin ’90.
Sunt conservatori. N-am văzut femeie siriancă fără hijab (nici irakiană). Dacă s-a întâmplat să o surprind fără, din vina ei a sărit ca arsă să se ascundă.
Dacă bați la ușă, stai 5-6 minute până-ți deschid. Trebuie să-și pună hijabul. De obicei însă deschide bărbatul sau fiul/fii (la irakieni și afgani la fel).
Dacă te cunosc de mult sunt ceva mai relaxați dar neacoperite, femeile nu umblă nici atunci.
Sunt extrem de ospitalieri (ca și ceilalți musulmani cu excepția cecenilor, însă și aceștia sunt oricum peste ospitalitatea românilor).

Să ne înțelegem, e vorba de ospitalitate față de străini. Nu există să nu-ți ofere ceva, fructe, ceai, cafea sau mâncare gătită (de obicei porție cât pentru doi oameni. Iar refuzul e o jignire).

Revin puțin la femei. Dintre obiceiurile msulmane, purtarea hijabului mi se pare aiurea. Fiindcă mi se pare o chestie impusă de bărbați. Însă înțeleg că are și un rol identitar. De cele mai multe ori e din material gros, negru. În plus dacă poartă pantaloni, musai musai trebuie să poarte peste… fund o rochie, bluză, lungă care să-i acopere … înălțimile fesiere. Sau o rochie lungă, încheiată până la gât și lungă până la glezne. Când spun gât, spun mărul lui Adam. (printre musulmani circulă o poveste, cum că musulmancele atunci când merg în alt oraș își dau jos hijabul și se îmbracă „europenește„ . Nu știu dacă e adevărat sau bârfă).

Nu le-am văzut cu toc. Veac. Foarte rar sprâncene pensate sau unghii făcute. Bijuteriile, rar, purtrate peste bluze.
Se întâmplă la unii sirieni să-și ascundă.. nevasta. A trebuit să controlez un apartament în care locuia o familie de sirien. Bat la ușă, “bitte warten“. Stau, zic să-și i-a femeia hijabul. Întru în bucătărie, intru în cameră, mă uit peste tot. În casă numai soțul.
Îi spun că trebuie să văd și baia. A întrat în panică. “bitte warten“. Femeia a băgat-o în baie! Exagerările însă depind exclusiv de soț.

Nu, nu au treabă cu evreii. Sau cu Israelul. Deloc. Cel mult, au treabă cu evreiimea bogată din america, care face și drege (sau nu vrea să facă), împreună cu Vaticanul și Reptilienii. Toate conspiracy theories care le știți la noi în Ro, le mănâncă și ei pe pâine. Nu, n-au auzit de Soros.

Sunt mai degrabă supărați/dau vina pe Arabia Saudită și Iran. Însă paradoxal, multe din ideile wahhabiste le apreciază deși nu le-ar dori în țara lor. Ideile și părerile lor politice diferă și ele. Unii sunt pro Bashar fiindcă luptă împotriva Daesh și Al Nusra (sau fosta Al Nusra). Alții sunt împotriva lui Bashar dar și al jihadiștilor. Depinde de experiența personală. Față de irakieni, sirienii nu-i urăsc pe kurzi deși le-ar plăcea să dispară. Se pare că în Siria, Hafez al Assaf și Bashar i-au pus pe kurzi să învețe araba în școli. Și o vorbesc bine spre deosebire de kurzii din Irak.

Cea mai mare parte dintre sirieni regretă vremea lui Hafez al Assad așa cum unii-l regretă pe ceaușescu. Chiar și needucați sunt tare mândrii de istoria lor și n-au nici o problemă că unii din ei sunt la origine turci arabizați în timp.

Ca aspect, sirienii nu au toți față de ”arabi”. Mulți sunt blonzi și cu ochi albaștrii.
Sunt foarte toleranți cu creștinismul. Ca regulă, arabii șiiți sunt mult mai toleranți cu creștinismul. Însă par mai puțin educați față de suniții. Poate că nu e așa, însă așa sunt cei cu care am intrat în contact.

Mai niciunul nu vorbește engleza. Foarte rar vorbesc franceza. Prost.
Copiii. La sirieni (și irakieni) practic nu există “nu-i voie“ pentru copii. Nu sunt cocoloșiți, nu zbiară pe ei nici când se urcă cu picioare goale pe masa pe care mama frământă pâinea. Însă vorba tatălui e lege. Deși adulții abia bat a boabă de germană, pe copii nu-i țin departe de lumea nouă europeană. Copii sunt translatorii părinților în multe cazuri.

Nu cunosc noțiunea de a face liniște, că poate cineva doarme sau pentru că între anumite ore nu se ascultă muzică, nu se bat covoare etc. La ei totul e la maxim, vorba, filmele, muzica (tineretul) și o ciudată malformație biologică îi împiedică să asculte în căști 
Orice se întâmplă, grav sau nu, răspund “kein problem“. Nu există situație disperată pentru ei. Sau ne-negociabilă.

Nu, nu vor să rămână în Europa. Vor viza sau pașaportul ca să poată munci și trăi mai bine cu speranța că lucrurile se vor îmbunătății în țară și se vor putea întoarce.
A! Nici sirienii nici irakienii NU fură, nu cerșesc. Foarte rar, însă și atunci sunt copii și părinții îi pedepsesc.

Irakienii îi privesc cu neîncredere pe sirieni și spun că un sirian te-ar vinde pentru 5€. Nu știu cât de reală e povestea.
Trebuie spus că și sirienii și irakienii sunt la fel de rasiști cu negrii, indiferent dacă aceștia sunt sau nu musulmani. (Cecenii la fel). Toate incidentele de la Mecca sun puse de suniți, fie pe seama șiiților fie pe seama musulmanilor africani.
Irakienii par mai educați decât sirienii, ceva mai puțin conservatori deși regulile hijabului și a fustei peste pantaloni sunt sfinte. Irakiencele însă se îmbracă mai modern și ceva mai colorat, pensate, unghii făcute, coafor și păr vopsit. Mai toți vorbesc engleza îvățată în școală. Între irakieni conflictul suna-șiia e mult mai accentuat. Mai ales din partea suniților. Și ura față de Iran. La fel ca sirienii nici irakienii nu-i iubesc pe saudiți.

Față de americani nu au ură după cum te-ai aștepta. Sunt mai degrabă dezamăgiți de ei. Ei spun că americanii l-au dat jos pe Saddam înlocuindu-l cu sute de saddami mai mici și corupți. Nu sunt încântați că americanii „le-au dat nas“ șiiților.

(Trebuie spus că mai toți musulmanii îi acuză pe americani. Cumva îi văd pe aceștia omnipotenți, care ar putea rezolva orice siuație politică dacă ar vrea. Doar că nu vor. Apoi asta se extinde asupra Vestului în general. Niște țări așa bogate, atât de puternice, ar putea rezolva orice, nu?)

Interesant nu-i urăsc nici pe israelieni. Au mai degrabă o admirație cumva pt ei. Am întâlnit irakieni (care au luptat împreună cu americanii împotriva Al Queda) care vorbesc foarte urât de palestinieni și spun că bine le fac israelienii, fiindcă sunt nebuni.
“Alex, yehudi gut, palestina teppen!“

Din ce mi-au spus, foarte mulți autoexplodatori sunt palestinieni ( Al Queda și Daesh).
“Dacă asta fac și în Israel atunci bine le face Țahalul“. Admirația asta vine chiar și din atacul senzațional dat de Israel reactorului nuclear irakian.

Când a fost unul din atentate în Europa, un irakian mi-a spus că speră ca Isis să atace Israelul fiindcă atunci s-a terminat cu ISIS. Spunea că doar Israelul știe să lupte cu leprele astea. Îi deranjează că ISIS sunt mumiți musulmani. Îi desconsideră total pe jihadiști ca oameni și musulmani.

Altfel, ca tot albul supremațizd, și irakienii cred că evreii din america (nu cei din Israel), sunt vinovați de mai orice.
Irakienii fac mâncare mai bună ca sirienii deși nici la ei nu lipsesc din meniu tonele de orez… Dulciurile lor sunt bune însă daca fac/încearcă prăjituri europene… jale! Nu prea folosesc cacaua. Foarte rar.

Irakienii, majoritatea beau ceai, sirienii cafea. Cu cardamom, cum altfel?
În privința adaptării și a dorinței de a rămâne în Europa gândesc ca și sirienii. Vor acasă îndată ce situația în Irak se îmbunătățește.
Afganii.

Sunt mult mai puțin conservatori decât arabii. Afganele se îmbracă colorat iar unele dintre ele nu poartă nimic pe cap și mai rar poartă bluze decoltate. (La arăboaice NU există decolteu). Totuși, față de arăboaice se îmbracă mai modest, mult sintetic cu haine gen “made în China“.

Gătesc mult mai bine, mai complex decât arabii. Se vede influența indiană, iraniană etc în bucătăria lor.
Ău…și afganii tot fără cacao.
Dacă la arabi, barbatul face… nimic în casă, afganii înclusiv cei de 14 ani, calcă, spală, gătesc și toți știu să facă pâine. Indiferent dacă sunt tadji, pashto sau hazara.
Sunt EXTREM de curați și ordonați. Mânâncă pe jos, de cele mai multe ori dintr-un vas comun, însă poți să lingi de curat. Sunt genul de oameni care pot aranja un cort cu pământ pe jos să arate foarte primitor și curat. Copii la fel, extrem de curați și îngrijiți.
Sunt mai discreți în manifestare și vorbit tare decât arabii.

Și vor să învețe și să răzbească. Sunt oameni care vor să răzbească cu orice preț. Însă spre deosebire de arabi, învață la fel de ușor și lucrurile rele. Infracționalitatea printre ei e mare. Cumva sunt ca cei din Corleone, știu ce e foamea .

Mulți dintre afgani, beau, mănâncă carne de porc și merg în discoteci. Arabii nu.
Unii afgani nu mai vor să țină Ramadanul sau trec la creștinism. Motivația lor? Islamul. Pentru unii din ei Islamul înseamnă război și probleme. Copii ăștia s-au născut cu război și nedreptăți, au auzit de răboi de la părinți, de la cel cu rușii, apoi talibanii iar mai nou și Daesh. Și văzând Europa și relaxul ei, trag un egal între Islam și probleme.
În general ura interetnică de acasă (mai ales din partea paștunilor) au lăsat-o aici deoparte. Învață germană împreună, joacă volei, mănâncă împreună. Mulți muncesc la negru.
Cei mai mulți dintre afgani sunt hazara (cei cu ochii migdalați). Unii dintre hazara au venit din Iran. Au emigrat acolo părinții însă acum Iranul nu-i mai vrea și- persecută deși sunt șiiți.
Îi urăsc pe saudiți, pe care-i consideră sursa talibanilor și isis. Că mai nou în Afganistan au și Isis.

Shah Massoud, eroul războiului ruso-afgan a fost omorât de doi arabi ce s-au dat drept reporteri. Bomba era ascunsă în camera de filmat. Saudiți din câte îmi amintesc.
Și bineînțeles îi urăsc pe ceceni. Nu doar că cecenii, regimente întregi, au luptat în Afganistan, însă acum, printre talibani și ISIS (și nu doar în Afganistan), e plin de mercenari ceceni, care sunt considerați cei mai cruzi. Ura asta nu e evidentă, trebuie să stai mai mult cu ei ca să o sesizezi.

Iranienii.
Am întâlnit puțini, majoritatea creștini, foarte educați și care urăsc orice fel de dictatură. Majoritatea vorbesc engleză. Femeile foarte frumoase, se îmbracă modern, coafor, manichiură etc. Nu poartă hijab însă poartă un batic și cele creștine.
Gătesc grozav.

Arabii magrebieni.
Sunt puțini, majoritatea algerieni și cîțiva libieni.
Sunt văzuți rău de ceilalți arabi din Siria și Irak. Au faimă de hoți, drogați, bețivi și șmecheri. Din păcate, cei pe care i-am întâlnit exact așa și erau. Desigur mai e și diferența de dialect arab, sirienilor și irakienilor neplăcându-le cum vorbesc. Se pare că magrebienii au multe cuvinte din franceză/berberă(?) în dialectul lor, și chiar pentru un necunoscător al limbii arabe, e evident că vorbesc diferit. Nu sunt nici pe departe așa curați ca sirienii și irakienii, asta ca să fiu moderat în exprimare. Îi cam doare, pe mulți dintre ei în cur de Coran și Profet.

O mențiune. Am întâlnit destui arabi sirieni și irakieni care abia puteau citi în arabă. Ăsta e și unul din motive pentru care nu pot învăța germana deși cursurile sunt arab-german. Nu știu dacă analfabetismul e problemă sau sunt cazuri izolate.
Am rămas un pic mirat de cât de sumare sunt cunoștiințele lor religioase. La musulmani mă refer și la Coran. Foarte puțini au citit Coranul în întregime. Nu cu cunosc mai nimic din Biblie și nici conceptul de ”Popoarele Cărții“. Mulți folosesc termenul de “kafîr“ greșit. Pentru cei mai mulți, ce le-a spus popa din sat cam aia e Islamul. Recunoașteți ceva?

Caucazienii. Cecenii, georgienii, armenii.
Au un fel de a fi comun.
Pentru ei, un zâmbet e semn de slăbiciune și/sau neseriozitate ori dacă e din partea unei femei o invitație.
La toți aceștia femeia NU ”cârâie”. Dacă soțul vine acasă cu zece prieteni și are chef să bea până dimineața, asta e și fereasc-o Dumnezeu și Allah să-i spună ceva soțului a doua zi. După soț SOCRUL e următorul șef. În general socrul unui caucazian e cel mai deștept om din lume, mai ales la armeni. Un socru armean analfabet (nu există așa ceva) îl va umili pe Stephen Hawkins în materie de găuri negre. Sau chirurgie. Sau…
Tot ce e mai bun în lume, sportivi, cântăreți, scriitori sunt caucazieni. Evident.
Americanii sunt slabi, proști și inculți. Rusia e Renașterea și Iluminismul lor. La un loc, cea țaristă, comunistă și putinistă.

Georgienii.
Se vede de la o poștă că sunt atinși de comunism. (Se vede de fapt la toți cei din fosta URSS). A “te descurca“ e religia lor.
Un hoț e văzut bine, e un descurcăreț. Dacă poți să fentezi/furi statul e și mai bine. A fura de la stat (magazine, guvern, fabrici etc). Caucazienii văd în orice avantaj dat de stat o vacă de muls iar drepturile și ajutoarele sociale ca o slăbiciune a sistemului ce trebuie exploatată. Toți sunt nostalgici ai comunismului, cecenii ceva mai puțin. Armenii și georgienii speră chiar că se va întoarce.

Sentimentele lor față de Rusia sunt ambivalente dar înclină spre o părere bună. Ca și părerea lor despre NKVD/KGB/FSB. La fel și despre Putin. Mârlănia lui Putin e luată ca semn de bărbăție. Să nu credeți că plâng sau amintesc despre deportări, Stalin etc. Nu, deloc. Iar Gorbaciov e un prost care a distrus ceva bun. Cine a fost bun? Breșnev! Da, am auzit noi asta undeva.

Armenii.
Ciudat e că toți cei care au în țara lor o comunitate armeană, fie iei sirieni sau irakieni (sau români), vorbesc frumos și laudativ despre ei. Lucrurile se schimbă când vine vorba de armenii din Armenia.

Ca 99% dintre caucazieni, armenii sunt refugiați …economici. Să nu credeți că dacă sunt creștini nu sunt la fel de conservatori ca și arabii.
Sunt plini de urban miths, de armeno-patie exact ca dacopații de la noi.
Dacă îi faci observație unui armean că vorbește prea tare la unșpe noaptea și să nu mai spargă semințe, să adune dracului jucăriile și bicicleta fiului împrăștiate prin toată curtea, se ofensează și-ți aduce aminte că ei sunt civilizați, cei mai civilizați și nu uită să-ți precizeze că sunt primul popor creștin cu orice ocazie. ( ceilalți caucazieni la fel, doar că armenii sunt mai mulți).

Îi urăsc și disprețuiesc pe musulmani, nu din cauză de Nagorno-Karabah ci din invidie că arabii sirieni și irakieni primesc vize sau pașaport de refugiați, pe când armenii foarte rar. (”Österreich liebe nur die muslims”). Toate astea nu-s pe față evident. De nevoie țin un pic aproape de ceceni și georgieni cu care pot vorbi în rusă.
Armenii, ca și alți caucazieni, ți se laudă cu ce au acasă, case, mașini, sau ce baștani au fost pe vremea comunismului sau ce averi au făcut post-Gorbaciov, însă se plâng de orice. Tot ce primesc trebuie să fie nou și curat. Ei sunt cei care se înghesuie primii când vine ceva de la Caritas, își aleg ce-i mai bun. Apoi peste câteva zile, ce nu le place aruncă la gunoi. Rar dau la altcineva.

Față de georgieni și ceceni sunt însă mai primitori cu străinii, cam la fel ca și arabii. Însă nimeni nu are încredere în ei și în general în caucazieni. Îi simți duplicitari și te vor reclama pentru o eventuală greșeală minoră, dacă pot scoate un avantaj din asta sau de dragul bârfei.

Armenii gătesc foarte bine iar cafeaua lor… îmî…
În fine, nu au nimic din aerul cosmopolit și înclinat spre cultură ca al armenilor din diaspora.

Cecenii.
Cred că e cel mai interesant popor din caucaz. Cu bune și cu rele. Mai mult cu rele.
Au o limbă aspră. Mai “aspră“ decât araba. Și care nu seamănă cu nici o altă limbă. Dacă mai toată lumea e bucuroasă să te învețe câte ceva din limba lor, cecenii nu vor. Își apără limba ca pe un secret, ca pe un cod secret care trebuie știut doar de ei. După doi ani am aflat un singur cuvânt cecen: ”șil”= rece.
Se pare că cecena e una din cele mai vechi limbi de pe pământ, există speculații că s-ar trage direct din sciți.

Sunt musulmani suniți însă unii sunt influențați de wahhabism. Nu știu, istoric vorbind, când s-a produs influența wahhabită, cu mult înainte sau după războaiele din anii ’90 cu rușii. Interesant că iau de la wahhabiți mai ales regulile/obligațiile femeilor și libertățile bărbaților. Unii spun că de fapt aceste reguli sunt foarte vechi la ceceni, preislamice și nu au de a face nimic cu wahhabismul. Desigur sunt și excepții. Extrem de rare.

Multe femei cecene umblă descoperite sau cel mult cu un batic, gen creștinii neoprotestanți.
De multe ori decoltate, nu exagerat, machiate etc. Și le plac hainele și parfumurile scumpe. Dacă sunt de furat sunt și mai apreciate. Rar fură de la vecini, sau prieteni, însă din magazine… rup tot. Ca și georgienii. (Armenii sun rar hoți).
Ca aspect seamănă mai degrabă cu nordicii, blonzi, șateni/roșcați și foarte mulți au ochii albaștrii. Bărbății poartă barbă fără mustață, deși aici mulți au renunțat la ea. Era și un semn, de a ști care e cecen pe stradă.

Sunt extrem de versatili/pragmatici (în sens… infracțional cumva), cunosc excelent legile (care-i favorizează), știu să imite foarte bine modul de a fi european.
Cu toate că sunt musulmani, vechile lor legi de clan sunt mai puternice.
Sunt extrem de răzbunători și cruzi. Chiar și pentru greșeli mici. Cred că răzbunarea e dumnezeul lor iar Allah e secundar. În Austria dețin pe departe topul infracțiunilor urmate de spitalizare sau moarte.

Nu m-am mirat când mi-au spus că în limba lor nu există “mulțumesc“.
Cu copii sunt și ei toleranți, poate mai mult decât trebuie. Chiar și atunci când e evident că e vinovat copilul lor, părinții îl vor apără în fața unui străin. Cu orice preț. Rar va fi pedepsit, doar dacă face ceva ce i-a fost interzis de tată.
Cecenii nu se căsătoresc decât cu ceceni. Chiar și cei mai “liberali“. Dacă o fată se căsătorește cu un ne-cecen tatăl o va omorî. Nu știu cât se mai aplică asta în zilele noastre, însă “ginerică“ va sfârși în spital, de asta sunt sigur. Poate din cauza asta n-ai să vezi cecen cu trăsături mongoloide, arabe sau mulatrii. ( Nici armenii nu se amestecă).

În caz de divorț, copiii rămân la tată. Always, fără excepții. Dacă divorțează, mama se poate recăsătorii însă nu și dacă fiica a atins vârsta legală pentru căsătorie. Se consideră că o face de râs pe fiică în fața viitorului socru. (!!!???)
Cecenii din Daghestan sunt ceva mai liberali în gândire și ceva mai puțin agresivi.
Agresivitatea (nu există la ceceni agresivitate gratuită), furtul, “descurcatul“ sunt motive de mândrie între ceceni. Să ceri ajutor e rușine. Să ceri voie pentru ceva e o rușine. Dacă însă îi dai în cap cuiva ca să obții un anumit lucru, asta e ok. Mai ales dacă e vorba de un ne-cecen.

Sau e ok dacă te tapează de bani. Însă Doamne feri să-ți ceri datoria înapoi de la in cecen. Te va spurca în gura mare, că el/ea are probleme și cum îți permiți să-l inoportunezi cu așa ceva.

Nu, Lannisterii n-au fost ceceni în mod sigur.
Pe un cecen care vrea să te tapeze de bani trebuie să-l minți. Că n-ai. Ca Moromete. Deși amândoi știți că tu minți. Dacă-l minți, după o vreme o să le spună la toți și ție, că X e un mincinos, zice că n-are bani de câte ori îl întrebi. Dacă-l refuzi pe față însă îți faci un dușman.

Altfel, fiind la ei în casă ești primit cu aceeași ospitalitate. Deși la capitolul ăsta, arabii și afganii sunt cei mai primitori. Repet, e vorba de ospitlitate față de străini.
Caucazienii, exact ca și românii țin să epateze cu mașini, țoale de firmă, parfumuri etc. chiar dacă nu au bani nici cât să treacă strada. Iar bârfa e the best entertaiment, exact ca la români.

Sunt oameni care spun că cecenii nu au fost așa înainte de ’90. Spuneau că pe vremuri își apărau prietenii ne-ceceni cu aceeași cruzime/loialitate cu care o fac azi (doar) pentru concetățenii lor. E clar că ceva a dat peste cap societatea cecenă, încât infracționalitatea a devenit modus vivendi.

Reputația lor e teribilă. Inclusiv printre forțele de poliție.
Față de ruși au și ei sentimente ambivalente. Nu le place că rușii îi conduc via Kadîrov însă n-ai să auzi un cecen vorbind rău de Putin. Pe deoparte îți vor spune despre cât au suferit sub ruși și Stalin însă sunt foarte mândrii de cruzimea regimentelor cecene folosite de ruși în războaie. Nu cred să eiste popor mai mândru de istoria și cultura lui ca cecenii. Nici măcar armenii. Proverbiala mândrie maghiara pălește pe lângă cea a cecenilor.
În general cecenii nu urăsc pe nimeni în particular ci tot ce nu e cecen, indiferent că sunt musulmani sau nu. A, poate pe negrii îi urăsc în mai măsură decât rasiștii vestici.
Deasemenea nu cred să fie un alt popor în lume mai obsedat de curățenie ca cecenii. Ceva mă face să cred că nici nu transpiră.
Și pentru ceceni comunismul a fost, cum altfel, bun.

Kurzii.
Am întâlnit puțini kurzi. În general oameni ok, în genul turcilor. Țin aproape de arabi, mai ales a celor din zona Mossul sau Aleppo. A! Gătesc bine. Cafeaua lor, excelentă.
Africanii.

Aici ar trebui făcută poate o deosebire, ori două. Somalezii sunt caz particular. La fel, există o diferență între africanii din coloniile engleze și cele franceze.
În general africanii sunt cei mai liniștiți dintre refugiați. După ce-i cunoști observi că au crescut de mici cu ura/frică? din partea albilor, au conștiința că sunt altfel, sau măcar că sunt priviți altfel, (ceea ce nu vezi la arabi sau afgani, aceștia fiind mult mai naivi, majoritatea arabilor și afganilor habar nu au că sunt mulți europeni care nu-i vor aici). Și cumva resemnați cu asta. Sunt experți în alegerea răului cel mi mic. Da, mai bine într-o Europă rasistă decât într-o Africă fără speranță.

Se poartă cât pot de discreți cu foarte rare excepții. Ca și afganii vor să muncească.
De obicei îi vezi la intrarea în supermarketuri vânzând un fel de “Piața“, niște foi cu reclame sau anunțuri de tot felul. Nu știu care e cadrul legal, în mod normal, fără viză nu au drept de muncă. Însă tipul acesta de comerț ori este legal ori tolerat de autorități.
Trebuie spus că vânzarea asta e o mică afacere. Ei cumpără acele reclame și le vând la suprapreț, bine sume de până la 2€/buc și să nu credeți că lumea stă la coadă să cumpere. Nu, nu dau bon. Deci NU e cerșit. Cumva cred că s-ar putea face paralelisme între secolele de persecuție trăite de evrei și de africani. Desigur cu soluții diferite găsite de cele două comunități.

Ei, la supermarketuri ai să vezi doar negrii, niciodată un arab, afgan etc. Nu știu de ce. Doar negrii.
Uneori mai capătă un 10€-20€ de la oameni, care îi dau doar ca să nu-i mai vadă stând în frig la -18-20*C. Sau fiindcă ajută la căratul pungilor la mașină. Și desigur, de multe ori le rămân fisele de la cărucioare.

Cei din Camerun, Togo sau alte foste colonii franceze sunt mult mai educați decât cei din fostele colonii engleze. Mai toți au citit cel puțin clasicii francezi (Zola, Camus și Dumas sunt în topul lor). Iar cultura lor muzicală e vastă. Infracționalitatea în rândul lor e mult mai mică față de “englezi“.

Somalezii și cei din Niger sunt cei mai traumatizați. SPT e foarte răspândit între ei. Au trecut prin experiențe inumane prea multă vreme. Unii somelezi sunt ”loviți” de wahhabism, fiindcă au lucrat în Arabia Saudită.

La cei din Nigeria, în special vorbitorii de igbo, creștini, pe lângă experiența cu jihadiștii lui Boko Haram, se mai adaugă și ostilitatea “normală“ a celor din etnia musulmană vorbitoare de hausa.
Cu negrii din Camerun și Togo am avut conversații interesante și i-am simțit foarte europeni. Oarecum sunt de stânga fără însă a fi adepții ai comunismului. La cei din țările foste colonii franceze am văzut și cel mai mare atașament față de valorile democrației occidentale, drepturile omului șmd.

Africanii, mulți dintre ei au suferit nu doar în țara lor ci și pe parcursul drumului spre Europa. Au trecut Sahara cu călăuze din mafia tuaregă, care de multe ori în mijlocul deșertului le mai cereau bani, altfel îi lăsau acolo. Or else… Și asta nu era o figură de stil. Apoi ajunși în țările Magrebului trebuiau să facă rost de bani pentru plata trecerii Mediteranei. Unii din ei au ajuns în Europa după ce au stat 3-6 ani în închisorile libiene, timp în care familia nu a știut nimic de ei. O pecizare, în țările magrebiene sunt la fel de disprețuiți ca și în sudul Americii sau… Europa.

Trebuie spus că alături de arabi, infracționalitatea e cea mai mică printre africani. Cea mai mare e printre afgani și caucazieni, în special droguri și furturi din magazine și desigur bătăi.

Desigur eu văd doar o porțiune mică din aceste popoare și e foarte posibil ca să mă înșel.
Nu-i judec pe oamenii aceștia. Unii sunt jeguri alții sunt capabili de gesturi emoționante. Însă sunt niște oameni disperați, care au trecut prin multe la ei în țară, fie și “doar“ foamete. Apoi au suferit pe drumul spre Europa. Oameni care nu sunt obișnuiți să aibă încredere în autorități. Oameni care cred că se pot tocmi cu legea. Că așa au fost obișnuiți în țara lor. Sau care cred că statul “dă“ de toate. Iar poliția e întotdeauna de partea celui bogat. Justiție, Dreptate? Doar de la Dumnezeu sau dacă ți-o faci singur.
Iar acum trebuie să aștepte, cu 20€ pe săptămână, un rezultat care nu decide întotdeauna soarta lor. Poți să-i condamni că sunt invidioși pe cei care primesc viza/pașaport de refugiat?

Și în tot acest timp văd peste tot în jurul lor bunăstarea și …bunătățile Vestului.
Alții au avut această bunăstare la ei acasă. Case, bani, mașini… Iar acum printr-o haină întorsătură a sorții stau Sâmbăta la rând la Caritas pentru mâncare.

Nu înțeleg nici autoritățile. Unii refugiați sunt aici de ani de zile. După 2 ani nu au fost chemați măcar la un interviu. Alții după 7 ani nu le este decisă starea încă.
Alții au avut 3-4 interviuri, la care li s-a respins calitatea de refugiat însă nu au fost deportați. Și guvernul îi țin aici în continuare pe 20€/săptămână.

Nu au fost deportați nici cei care au făcut închisoare. (Aici poți face închisoare și pt o amendă rutieră neplătită). Nu înțeleg. Sau poate e vreo chestie de “follow the money„ cum a zis Felt.

Pentru cruciații care-și fac probleme cu nvaai banii noștri, trebuie spus că 95% din banii cheltuiți cu refugiații se re-întorc în economia austriacă via sistem medical, comerț, transport. Banii primiți sunt prea puțini pentru a trimite ceva acasă.
Închei, spunându-vă încă odată că musulmanii sunt FOARTE supărați că jihadiștii sunt considerați musulmani.

Mas-al heir!
Later edit:
Textul l-am scris la repezeală pentru prietenii din listă care știu că lucrez cu refugiați.
Refugiații despre care am scris sunt acei refugiați care încă nu le este decisă soarta, dacă primesc sau nu statutul de refugiat. Precizez pentru cruciați că refugiații primesc viză/pașaport de refugiat și NU cetățenie. Mai exact, cei in Austria, în urma dobândirii pașaportului de refugiat, au aproximativ aceleași drepturi ca un cetățean austriac ÎN Austria dar nu și drepturile unui cetățeam UE. ( Nu se pot stabili și munci în altă țară decât în cea emitentă a pașaportului, doar vizita).
Nu am cunoștințe despre cum și cât de bine se integrează aceștia după dobândirea statutului de refugiat.
Nefiind vreun specialist, îmi cer scuze pentru ”stil”, unele repetiții sau aspecte neclare. Ca și Scharführerilor gramaticii.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.