Scris de Gabi Bartic

Postare lungă și complet fără poze, că eu, spre deosebire de Dl Preșe n-am poze cu mine cu elevi mulți să pun, cum a pus el (mai mult de 40) în „România Educată”.
Așadar, sinteză. Ca să arăt că totuși pe mine școala m-a învățat să extrag esențialul și viața – să extrag comicul involuntar – din aproape orice.

CE A ÎNȚELES GABI DIN ROMÂNIA EDUCATĂ
În primul rând, am înțeles că România Educată e despre instituții, cum se reformează ele prin modificarea numelor și a subordonărilor, cum vin și pleacă banii din sistem, cum se mută clase dintr-o parte în alta, cum se schimba formările și foile din dosarele de gradație de merit cu foi din alte dosare etcetera. NU despre copii.

Dar asta e smiorcăială de mămicuță care nu vede the bigger picture, doamnă, reforma se face cu instituții, dă-i în pisici de copii, ce pot face ei când scopul e așa de mare? Și da, aici e adevărat, nu reușesc să mă detașez de prosteala asta să întreb mereu „unde e beneficiarul în toată povestea asta”.

Am mai înțeles că până în 2030 (ce confortabil!) n-o să prea vedem mare lucru. Dar na, în 2030 va fi ceva de vis. Mi-am amintit de planul de 100 de zile și de 1 an (sau cum era el) al Pe-Se-De-ului, doar că autorii (n-am înțeles cine-s) acestui proiect au văzut cum s-au fript ăia și și-au luat o marjă mai generoasă.

Am înțeles, pe scurt, că:
* în 2030 vom avea sensibil mai puțini analfabeți funcțional. With all due respect, am făcut niște calcule și a rezultat că e posibil doar dacă ne apucăm să-i ucidem cu sânge rece pe ăștia care acu există în țară și pe care îi mai producem (presupunând o scădere liniară a procentelor de analfabeți funcțional din populația școlară până la cifra asumată). Poate nu calculez eu bine, dar pare hazardat. Dar sigur, hârtia suportă orice plan. Am și eu câteva, v-ați speria dacă vi le-aș spune.

* în 2030 TOȚI Profesorii vor avea competențe digitale și de a folosi instrumente de predare digitală (în paranteza digital literacy au scris autorii). HA! Aici am râs mult, doar cei care nu au văzut o cancelarie pot spera la asta. Și aici nu vorbesc de hardware sau de dorință, ci că predarea digitală e o știință în sine, iar să speri că poți aduce ÎNTREG corpul profesoral la un nivel mediu de competență în 8 ani e de-un optimism feroce. De aia am râs, că-mi plac optimiștii, dar că dacă ei scriu programe și se bazează pe nimic, devin clovni. AM ÎNSĂ UN AMENDAMENT. Dacă prin competențe înțelegem că au participat la niște cursuri, atunci da, asta se poate face. Chiar mai repede și chiar de 2 ori pt fiecare prof. Merge și de 3, firmele de cursuri să trăiască. E ca-n educație, ce ne trebuie competențe dacă avem hârtii?

* Chestia cu admiterea la liceu sunt sigură că a gândit-o un om pe seară, era cam obosit (dar avea acces cumva la draftul final-final) și a trecut cumva de corectura „colectivului”. Nu se poate să o fi gândit și aprobat un colectiv așa numeros (cum se sugerează), fie el și colectiv de oameni de bine, nu de specialiști în educație. Nu se poate să nu fi văzut că e discriminator și în general idiot să scutești de la o Evaluare Națională niște copii veniți din medii influente (de toate felurile, că cine va da o asemenea admitere). Aici chiar refuz să glumesc. Cu așa ceva nu se glumește.

* Chestia cu colegiile universitare pe care-am-uitat-cum-le-au-numit să sune bine, dar să poți intra la ele fără BAC, ei, aici am tușit mult. Am înțeles foamea după banii copiilor care vor totuși o diplomă, n-am înțeles de ce nu s-au străduit să le mascheze altfel. Dacă înțelegerea mea e corectă, vom avea o grămadă de Spiu-Hareți (să mă ierte memoria distinsului creator de școală) – recte fabrici de diplome – în curțile universităților. Nici nu știu unde să zic că e cel mai rău lucru în propunerea asta. You do the math.

*Chestia cu BAC-ul împreună dar separat – și aia mi s-a părut nasoală. Adică BAC-ul de trunchi comun o să-l dea și omul de la Sava, și cel de la Liceul Industrial de Construcții de Mașini. La fel. Ioi.

*Fenomenul de bullying. El poate fi combătut cu elemente de educație fizică și sport, dar mai cu seamă prin exersarea unor tehnici de respirație la sport și inteligență emoțională la ora de dirigenție. Aici chiar nu trebuie să fac eu glume, textul e în sine o glumă.

*Mai am chestii, dar v-aș plictisi. Am să sar, abrupt, la Evaluare. E o serie de locuri comune, în care se spune însă despre „standardizare” – Oh, the joy!. Nu e prea clar cum se va face, dar citim că ea e în plan, că trebuie să trecem de la evaluarea punitivă la cea formativă și că în realizarea acestui deziderat vom forma profesorii, cum altfel dacă nu punitiv, prin fostele CCD-uri, viitoare nu-stiu-cum mai multe initiale – dar din nou, cu încă niște hârtii și cursuri.

Mi-am scos în caietul de expresii frumoase și niște citate, cu care v-aș lăsa până să vă lovesc cu concluzia personală (și profund subiectivă, dar ușor îngâmfată, cum ar trebui să și fie).
„Elaborarea unui set de standarde de formare inițială a profesorilor – inclusiv a educatorilor și a profesorilor pentru educație timpurie – bazate pe profilul de competențe. Dezvoltarea acestor standarde va include: definirea competențelor dezvoltate prin formarea inițială și a nivelului minim de realizare a acestora, pentru absolvirea diferitelor rute de formare inițială; definirea unui set de standarde
de calitate pentru programele de formare inițială și a indicatorilor de monitorizare;”
„Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că realitatea socială este o construcție a actorilor sociali.”
ETC

Concluzia mea e așa: Luați random, oricare 3 dintre prietenii mei (hai să fac o glumă, noroc că am doar 5, nu risc mult pe statistică) elaborau, în 3 luni de lectură și muncă serioasă, un document mai serios și mai aplicabil. Din păcate, transpunerea acestui bla-bla piaristic profund în lege va fi a pain in the ass pentru toată lumea – Minister, Parlament, comiții și comitete. Și va fi hell-on-earth să-l aplice cineva.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.