M-am abținut să scriu despre mizeria asta cât timp a fost pe tv, nu am vrut să contribui la publicitatea ei și nici nu am vrut să fiu acuzat că aș încerca să pedalez pe succesul ei, într-o vreme în care cred că și la rubrica meteo se vorbea despre această incredibilă emisiune culturală.

Bănuiesc că știți despre ce e vorba în ea, nu trebuie să explic. Eu despre altceva vreau să vorbesc, caz aplicat.
Am o prietenă, plecată în altă țară, la dracu cu crăci. Fată deșteaptă, școlită, marketeuză de școală veche, o duce capul bine de tot, street smart, tot ce vrei de la ea.

Cu un singur defect.
Fan pe viață de Insula Iubirii. Frate, zi de zi, problema ei majoră era ce au mai făcut analfabeții ăia, ce au mai exhibat pe acolo, care cu cine a mai vorbit despre eul interior și regăsirea de sine, care a mai trădat pe cine, cum ăla e un nenorocit și aia e o curvă, dar vai, cum țin eu cu aia și cum îl urăsc pe ăla, care e un mincinos și un manipulator și tot așa.

Vă zic, fata nu e proastă. Lucrează în domeniul media, are școală multă la activ și experiență de zeci de ani, că nu mai e nici la prima tinerețe. Îmi este absolut incapabil creierul să înțeleagă cum nu poate să accepte că genul acesta de emisiuni sunt regizate cap coadă, totul este cu subiecte scrise și gândite, concurenții au contracte în care se precizează exact ce se întâmplă, cum, cine cu cine și restul de porcării din script.

Cum poate să te prindă așa ceva și să crezi că e real, mai ales când asta e munca ta, din asta trăiești în restul timpului, din manipularea minților clienților de media?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.