Foarte multa politie pe strazi. FOARTE. Inca nu imu dau seama daca sama simt in siguranta, cum ma simt in Spania, cand vad gealatii aia secsi sau sa ma simt ca in romania.

Oamenii din Istanbul sunt foarte buni, generic si genetic buni. Unul cu altul, cu strainii, cu animalele, maidanezele lor sunt mai grase decat mâțele mele si stau linistite in cele mai ciudate locuri, fiind evident ca sunt invatate ca acolo e locul lor, cand vor ele.

M-as putea invata usor fara carne de porc, daca as avea acces la condimentaraia astora de aici.

Sunt, de ieri, la Istanbul, cu o treaba interesantă pentru voi, revin maine cu detalii si poze.

Pana atunci, cat ma plimb pe aici, o sa va mai scriu impresii si va las poze.
Traficul e pe hard mode. Daca credeati ca in Bucuresti se conduce haotic…oh, you, sweet kids. Mergeam ieri cu 122kmph prin tunelul ala super lung si pe langa noi a trecut fluierand o tanti pe un scuter, baleind pe benzi.

Am bagat cardul intr-un bancomat, your card has been trapped. Noroc ca era Revolut. Trist e ca era Revolut Metal.

Efectiv, aici, in Besiktas, nu faci decat sa urci. Jur, desi, logic, ar trebui sa si cobori, am impresia ca tot timpul urci. La deal. Pentru ca peste tot sunt dealuri.

Aseara a dat un taxi peste mine. Bine, peste mana mea. Ca mergeam pe strada, nefiind trotuar acolo. Huawei a rezistat eroic. Oglinda aluia…mai putin.


Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur