Complet întâmplător, m-am uitat, vineri, la Românii au talent, cam de la jumătate. Mă plictiseam, nu mai văzusem de câțiva ani decât secvențe disparate și m-a ajutat și faptul că doamna parașutistă Mihaela Rădulescu nu mai face parte din juriu și nu îi mai tremură decolteul de emoție la acte artistice pe care, efectiv, nu le înțelege, corpul ei fiind limitat doar la câteva funcții de bază.

Ce să zic, ilar, deja cei ce participă sunt spuma aia pe care o arunci de la supă. Era un băiat, ceva țigan plecat la muncă prin străinătate care, fizic, nu știu ce a vrut să facă, în costumul său roșu cu pălărie. O chestie de domeniul absurdului teatru Ionescian analfabet, dar lăsat să curgă, pentru plăcerea grosieră a vulgului, hăhăiau gingiile doamnei Andra ca la nuntă, de emoție.

În schimb, la momentul a 2 frați azeri, ceva cu greutăți, stat pe cuie, chestii de astea de circ vechi, s-a aprins filonul moralist în țoapa lui Mămăruță și s-a întors cu spatele, după ce a dat X, pentru că Vai dragă nu mă uit io la așa ceva, dacă eram acum, doamne ferește, gravidă? Serios, nu glumesc, chiar asta cu gravidia a spus-o, gen Fată, îți zic, lepădam. Bine că nu era constipată, doamne ferește, că se întâmpla nefăcuta și făcea un mămăruță de 15 kourics.

Vă spun, nu cred că există ființă mai seacă, mai amorfă, mai anostă și mai țărancă decât Andra Măruță în absolut niciunul din șourile televizate din românia. Și, serios, m-am uitat la ceva făcut de Ozana Barabancea, știu ce e aia durere.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.