Mi-am luat ieri seară nevasta de mânuţă şi ne-am dus să vedem avanpremiera la Inglorious Basterds. Scriu acum repede, cât încă sunt sub influenţa filmului, dacă îmi dau voie desigur minunaţii jurnalişti care consideră că nu am voie să comentez un film dacă nu am studii de specialitate (ai auzit, băi Siropel?)

Nu, filmul nu este de o valoare atât de inestimabilă ca 4 nopţi, 3 sătămâni şi 2 zile. Nici nu are încărcătura emoţională a lui Poliţist, adjectiv (Nu, nu mergea Dragoş Bucur pe nicăieri).
În schimb, este un film genial. Tarantino este indiscutabil, regele filmelor de gen. Situaţiile se amestecă atât de ciudat, de crud, de dureros şi de hazliu în acelaşi timp, încât la final te ridici râzând, dar totuşi cu un simţământ de durere şi pierdere în suflet.

Nu, nu o să vă povestesc filmul, deşi mă mănâncă degetele.
Aşteptaţi până pe 4 septembrie şi mergeţi la cinema să vă delectaţi cu el.
MERITĂ!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.