Incredibil, Apple!

Garmin Fenix 6x. E brici din toate punctele de vedere.
Am si Apple Watch 6 si l scot la vanzare. E ok dar încărcarea zilnică a bateriei e enervanta.

Bre, io m-as feri ca de dracu de “SOS”-ul ala prin satelit.

Are si Garminu’ ceva de genul si sunt patit, sper ca-i acelasi principiu cu ce inteleg ei prin “SOS”, ca sunt afon.

Personal convietuiesc cu tehnologia portabila din obligatie. O inteleg destul de bine pe aia de-o folosesc profesional, ca e musai, da’ altfel ne admiram de la distanta.

Ceea ce nu pot spune despre jumatatea mai buna a vietii, care nu rabda sa puna cap la cap o sistola si-o diastola fara sa o inregistreze oarece aparat….
Si aici ajungem la problema in cauza:

Isi schimba ea ce drac de smartwatch avea cu unu’ din asta de face si clatite.

Si printre multe functiuni de genul “uite ce tareee ca stie singur ce inaltime cat are panoul de escalada doar din diferenta de nivel”….are si prostia asta cu SOS de trimite mesaje de urgenta la ce contacte alegi.

Ma rog. O las la “wow’-urile ei si mergem prin Fagaras.

Traseu misto, ceva rucsaceala, ceva scrambling si intram intr-o…sa-i zicem rapa, care se continua cu un horn destul de lung prin care iesi in creasta.
Ambele mai ingustute si mai dubioase asa de nu stiu cum a dat ‘Mniezo si Faraday de-a pierdut minunatia tehnologiei semnalu’.

Vreo ora mai tarziu, cand am iesit la lumina si semnal deschid telefonul si aveam apeluri pierdute de parca eram fiica de pocaiti care-a intarziat pe drum inspre casa de la studiu’ biblic.

Nu trec 15 secunde ca vine alt apel care m-a pus pe ganduri:

“Ba, pe unde ma-ta umbli?”

(Cu asta de suna, salvamontist regulamentar, am ucis niste sticle de-a lungul vremii, plus ca ne mai vazusem si cu o seara inainte, stia unde mergem si m-a bagat la idei)

Eu, inca nedumerit ca betivu’ in usa bisericii:

“Iete p’aci..E ceva necaz nasol cu victime?”

In prostia mea ma gandeam ca oi fi mai aproape de vreun accident si am sansa sa ma arat erou.
Ma si vedeam la ProTv sa moara alea de m-au refuzat in liceu de ciuda.
Doar ca nu….

“Boss, vistimele sunteti tu cu a ta, cu nume prenume, CNP si ce mai trebuie. Ca a sunat una………”

Ma uit eu asa mai lung la “a mea” si observ ca statea tuflita pe o piatra mai incolo cu capul bagat intre urechi ca hamsteru’ si vorbea pe repede-nainte….

“Una” aia…. era maica-sa.

Aparent, cat o ardeam noi prin coclauri, ceasul vietii facuse legatura intre pulsul rapid, pierderea semnalului GPS si ii daduse cu “Accident!”, asa ca au inceput sa se trimita automat mesaje de urgenta la contactele predefinite.
Cu numar, cu ultima locatie GPS, ceva deosebit.

Maica-sa, unul dintre contacte fiind si stiind pe unde umbla fi-sa cu nebunu’, dupa ce si-a vazut trecand viata prin fata ochilor si era sa moara de infarct, a inceput sa sune la toate institutiile de ma asteptam la amenda pana si de la ONU.

Daca nu eram betiv calculat si nu ma suna asta inainte sa demareze “actiunea de salvare”, cred ca aveam provizii de carne in frigider pana dupa iarna nucleara.

Doua zile mai tarziu, onor maica-sa era la spital la verificari…nu glumeam cu riscul de infarct.

Asa ca dupa umila mea parere o fi utila functia aia…da’ doar pentru firi neanxioase….