Contul meu
Walt Disney’s Pixar Animation Studios has laid off 75 employees including a producer who was considered the saviour of Toy Story 2.
Galyn Susman, who originally worked as a lighting supervisor on Toy Story and became known for saving Toy Story 2 after it was accidentally deleted from Disney’s servers, was one of the several employees laid-off.
Bine, povestea e veche, dar mi-am adus aminte acum, că vorbeam cu o amică care era cu strategii de alea tip Trag tare încă 10 ani la muncă, avansez profesional, după care mă mărit, fac un copil, blabla shitshit.
Dacă nu ați înțeles încă asta, companiilor li se rupe de voi. Companiilor li se rupe de cei care “trag tare”. Dimpotrivă, dacă tragi tare, vei fi boul de muncă la care vor ateriza toate proiectele, pentru că ești prostul care trage tare. Toți ceilalți vor râde de tine, dar, pe față, te vor applauda, vai, bravo, ce om, ce ființă. Succesul, într-o meserie, oricare ar fi aia, este asigurat de job hopping și de lipsa completă a oricărui sentiment stupid de fidelitate, familie sau alte kkturi false induse artificial. Vrei să crești? Stai într-un loc până devii relativ sigur pe ce faci, după care caută-ți de muncă. Vei primi, cu siguranță, o ofertă mai bună. Din 6 în 6 luni, mai mergi la interviuri, vezi cum e piața, ia-i temperatura. La maxim un an, caută altceva. Altfel, vei trage tare ca un idiot, eventual primind măririle alea regulamentare ale companiei, gen 2,5% pe an, dacă ești în target, iar în jurul tău va fi plin de hopperi cu salariu dublu față de tine, cărora nu le pasă de familie, carieră și restul de chestii ce te motivează, trăiesc bine mersi, înțelegând că un loc de muncă este doar o mizerie, nu un loc unde să îți îngropi viața și planurile.
NOU
PC e de fapt moartea democratiei, practic am revenit la dictatura dar sub o alta forma
NOU
PC + stupid AI
NOU
Nevasta-mea lucrează în banca. Profit nesimțit, conferințe peste conferințe, laude, strângeri de mana, dar măriri de salarii pl, că ei vor sa investească. Și nu doar în bănci e asa. Toată lumea raportează profituri record, dar disponibilizează și nu măresc salariile.
NOU
Profiturile se duc in spre investitori, care cam au bani mosteniti. si directori. directorii de acum sunt efectiv noua aristocratie. atat de aristocrati incat cumpara si se muta in fostele locuinte ale colonialistilor, prin Franta si Olanda. Nu dau nume.
NOU
Nevasta-mea lucrează în banca. Profit nesimțit, conferințe peste conferințe, laude, strângeri de mana, dar măriri de salarii pl, că ei vor sa investească. Și nu doar în bănci e asa. Toată lumea raportează profituri record, dar disponibilizează și nu măresc salariile.
NOU
Daca vrei parte din profit cumpara actiuni, fa-te investitor, nu salariat. Salariatul ia salariu, nu felie din profit.
NOU
@Radu
Omul s-a referit destul de clar la măriri de salarii nu ca vrea o parte din profit, acolo dupa ce spune dar. Problema este ca se munceste mult dar salariile nu sunt pe masura muncii depuse , aici este buba si da ma refer la sectorul bancar. Stiu,daca nu iti convine poti sa pleci dar cine o sa vina pana la urma sa munceasca altceva decat livratori de mancare si muncitori necalificati in constructii , cei din Pakistan si India care sunt curieri la Glovo !? LOL
NOU
@Radu
Ce ai scris tu se cheamă „te-ai înnecat în propriul scuipat”…
NOU
gigi, OK, dar “Problema este ca se munceste mult dar salariile nu sunt pe masura muncii depuse” n-are legatura cu profitul.
NOU
Daca refuzi sa investesti in buna-starea propriilor angajati, adica in aia care-ti tin firma in picioare prin munca, ideea de a avea grija de investitori e una insultatoare. Compania e un concept, banii sunt un concept(foarte importante, de altfel), oamenii nu sunt. Au creiere fizice care pot fi mancate de stres si stomacuri de umplut.
NOU
@Radu, ba da, au legatura si cu profitul. Pentru ca toate companiile, atunci cand au o perioada proasta, folosesc asta ca sa justifice concedierile sau lipsa cresterilor salariale.
Si atunci, cand este o perioada buna, cu profit pe crestere, ar trebui sa existe si o motivatie pentru cei care au dus compania la nivelul actual.
Cam asta este legatura intre profit si salarii.
NOU
O Nita sa nu bei koolaid-ul, desi pare ca l-ai baut deja. Oamenii sunt scule si resurse pentru companii, nimic altceva.
NOU
Oameni buni, eu am ajuns la concluzia că cel mai bine este să fi parazit, plus să ai un plan B în caz că nu îți iese.
Din păcate mulți homo sapiens ce plictisesc și vor să fie grandomani, astfel ajung să fie puși la jug, exact efectul contrar scontat de ei.
Eu nu mă plictisesc deloc, deși sunt un parazit. Citesc mult, ascult muzică, mă uit la TV și timpul trece.
PS: @baba cetin ai respectul meu, ai o inimă foarte bună
NOU
cel mai bine e ca actionar. de exemplu eu sunt actionat pe Wall Street
NOU
Eu ador sa fiu parazit, cred ca deja sunt un fel de tenie la locul de munca, foarte mandru de mine am devenit.
Cand am fost baiat bun si mi-am dat interesul plus multa munca am primit dureri de falci de la muie deci da sunt total de acord cu tine.
NOU
la munca, secretul e sa umpli programul, sa nu ai timpi morti in care nu faci nimic. nu lucrezi nimic peste program iar ritmul sa fie constant, nici prea prea, nici foarte foarte. daca lucrezi in echipa, stai la media ritmului.
NOU
sUnTeM o FaMiLiE =)))))))))
NOU
Poate nu se imbogatesc dar noaptea pot sa puna linistiti capul pe perna!
NOU
Te referi la noaptea de dinainte de concediere, nu?
Ca dupa ce ai fost concediat, nu pui chiar atat de usor capul pe perna.
NOU
te relaxezi prea bine, stirea e din 2023, de atunci sigur Walt Disney nu da oamenii afara chiar atat de usor si jegos :)) www.youtube.com/watch?v=AqK9V8_vbno&ab_channel=Colladius
Da, din pacate toti spun ca apreciaza oamenii muncitori si pe care se pot baza, dar imeidat platesc pe unul nou 20% in plus doar fiindca a venit nou in firma.
NOU
In general la corporatii sau companii mari angajatul e storș efectiv pana pe la 45-50 de ani si apoi aruncat ca o masea stricata, moment in care oricum nu te mai angajeaza nimeni. Cam cati angajati de peste 50 de ani vedeti la corporatii ?
Ideal e ca pana pe la 40-45 de ani sa-ti creezi o situatie financiara din care sa-ti asiguri un nivel de trai acceptabil pt toata viata. Cine se bazeaza dupa 40-45 de ani pe job si ulterior pe pensie e extrem de naiv.
NOU
In US layoff-urile se fac mult mai usor fata de Europa. Ti se comunica sec ca ai 2 ore sa predai echipamentul si sa iti iei catrafusele din birou, si aia e. Legea e facuta de angajator. Capitalism salbatic.
NOU
Ca se fac mai usor sau mai greu nu conteaza. Da, la noi legea protejeaza mai mult angajatul, dar principiul ramane. Pe ambele continente, compania te vede ca pe o rotita dintr-un sistem nu ca pe un om, rotita de care va scapa atunci cand nu va mai fi utila. E plin /r programare de cazuri de disponibilizari fortate, in care li s-a recomandat diplomat sa-si dea demisia, ca e mai bine pentru toti asa. Si chiar daca nu pot sa te dea afara, pot sa te faca sa vrei tu sa pleci. Deci e acelasi rahat, mai mult sau mai putin.
NOU
E un capitalism groaznic…. sa castigi 2-300k pe an si sa primesti un pachet de 6 luni cand te dau afara…
Absolut infiorator viata in corporatiile americane :)) Mult mai bine in EU, aproape ca in 30 de ani strangi si banii de o casa.
NOU
dada, fix asa e toata America
NOU
stati ba ca nu stiu daca l-ati vazut pe miliardaru ala de are impresia ca saracii din america castiga 100k si au toti acces la asigurare medicala, zici ca-i din bancul ala, nu ma fa de ras cumpara-ti si tu tramvai sa mergi la scoala cu el
NOU
Peste tot in occident bogatii devin tot mai bogati iar saracii sunt tot mai multi si tot mai saraci, practic nu mai prea exista clasa de mijloc, cel mai evident e america unde protectia sociala e minima iar majoritatea castiga pana in 30-35 de mii in mana/an (de multe ori banii astia sunt pt o familie intreaga de 3-4 persoane), bani cu care in america doar iti poti mari datoriile.
Partea cu 200-300 mii dolari net/an sunt valabile pt mai putin de 5% din populatia americii.
NOU
vezi ca media de metrii patrati din murica e de 4 ori mai mare decat la noi, sunt ei pretentiosi si vor case mari in suburbie. daca bagi o serie de blocuri comuniste sau cum le zic ei, comunity houses. ai rezolvat “saracia”. pe cand la noi alea sunt cumparate de bune.
NOU
@Claudiu – e adevarat ca americanii locuiesc in conditii mult mai bune decat romanii insa sunt si sclavii bancilor toata viata, vine o criza ramai fara job si la revedere dai inapoi casa la banca si devii homeless desi poate ai platit 15-20 ani rate la banca.
NOU
Lucrez de 5 ani la firma la care lucrez, am de 3 ori mai multi clienti decat colegii mei si am aflat cu stupoare ca 2 colegi pe care i-am pregatit, invatat meserie si tinut dupa mine vreo 2 luni ca sa invete niste chestii pe care eu le consider elementare au salariu mai mare decat al meu. Deci, da, eu sunt prostul din articolul lui Arhi. De ce am facut asta? Din comoditate, in primul rand, ca mi-e greu sa o iau de la 0 la alta firma, apoi pentru ca m-as simti prost sa ma duc la competitie, desi ai mei n-au avut probleme in a aduce oameni de la competitie in firma. Cred ca trebuie sa fac o schimbare.
NOU
Daca e o firma mica du-te la seful tau si spune-i ca stii ce salariu au aia si ca vrei peste al lor.
Daca e o firma mare pleaca si nu te uita inapoi. Singura varianta posibila de negociere cu ei e cu contraoferta de la concurenta pe masa.
NOU
cum sa te simti prost pe bani mai multi, cum???
aplica, primeste oferte, incearca sa negociezi si daca nu iese, pleci!
NOU
Sorin & Ionut ba mai curand la o firma mare ai mai multe sanse sa ai o discutie cu seful care sa nu fie luata personal. Dar indiferent ca e firma mare sau mica poti discuta lucrul asta, ca nu esti multumit de salariu, si daca se poate in multe cazuri vei primi ceva, ca seful nu da de la el, mai ales in firme mari.
Deci cere si ti se va da. Fie fix ce ceri, fie claritate despre cum difera cum te apreciezi tu vs. cum te apreciaza ei.
NOU
nu te supara pe mine, dar nu te simti prost, esti prost daca ramai si nu mergi la rivali pe minim 20-30% in plus cu know how si poate si niste clienti dupa tine. Dupa o vreme atingi un plafon in firma curenta si nu ai cum sa scapi, decat daca mergi la alta companie.
NOU
Daca managerul e roman, mai bine taci si pleci in alta parte. Intai o sa o bage pe aia ca de unde stii si iti faci dusmani la munca apoi o sa sustina ca aia au mintit, apoi o baga pe aia ca si el depinde de alti manageri, si daca insisti, indiferent daca iti da sau nu, oricum o sa prinda boala pe tine si o sa observi o schimbare in atitudine gen incarcat cu taskuri sau alte prostii. E mai eficient din toate pdv sa iti cauti in alta parte.
NOU
mai exista si varianta in care iti deschizi o afacere sa arati lumii ce simplu e sa faci ce face si compania de cacat care te asupreste si care te exploateaza.
pentru toti cei care totusi vor o cariera si nu vor stres la locul de munca exista sistemul bugetar
NOU
Problema e ca multi inteleg prost ce zici si ignora esentialul. 🙂 Daca nu lucrezi si tragi tare nu ai cum sa inveti. Implicandu-te mai mult si muncind inveti. Daca nu inveti nu ai cu ce sa te lauzi la interviu si nu ai unde hop-ui pe multi bani. 🙂
Zic asta ca am tineret mandria tarii in jur care lucra minimal, invata foarte incet si apoi se mira ca iau aceeasi bani sau mariri mici. Binenteles ca simt ca sunt balene in firma care castiga de 3-4 ori cat ei si ameninta si dau din picior si aplica pe banda rulanta degeaba in multe parti.
Nu zice nimeni sa pierzi noptile dar daca dupa 6-12 luni ai acelasi bagaj de cunostiinte si trebuie sa intrebi mereu balenele ca sa-ti faci treaba nu o sa se intample nimic.
Fii tare si creste ca pentru tine cresti in principal. Daca ai progresat si firma nu vede asta atunci da, pleaca si cere mai mult.
Dati cu minusurile. 😀
NOU
Arhi cred ca vorbea de no-liferii aia fierti pe prins un post de manager/sef/team-lead etc. Nu cred ca exista o statistica de felul asta dar ar fi misto sa vedem procentual cati dintre no-liferii astia primesc mumu fata de cei care sunt promovati si pot sa zica ca le-a iesit socoteala.
NOU
Man, perfect de acord, muncesti, pui pasiune, inveti, te informezi, te dedici 1100%, iesi din cutie si zona de comfort, perfect de acord.
Da’ doar 8 ore pe zi.
NOU
„They know what they are doing is evil – they don’t care.”
NOU
Interesant cum toti isi imagineaza “profitul” ca un teanc de bani dintr-un sertar care asteapta sa fie impartit la sfarsitul anului.
NOU
fostul angajator mi-a marit salariul in februarie cu 8% dupa un an cu profit record. deci mai putin decat inflatia. target-uri aberante necorelate cu realitatea, sefi care incepusera sa o cam ia pe campii.
pe 13 martie primeam oferta de la actualul angajator cu +25% peste cresterea de 8%.
nu sunt job hoper, ma duceam spre 10 ani la fostul loc, dar cand se commbina mai multe si vezi ca ai mai multe pe – decat pe + e timpul pentru o schimbare.
NOU
Mie, dupa peste 30 de ani in companie, mi se radea in nas cand ceream o crestere de salariu in conditiile in care in compartiment mai eram 7 din peste 20. Au angajat un pustiulica pe salariu mai mare ca al tuturor celorlalti iar noi trebuia sa il invatam tot de la zero. Exact in perioada aia am primit o oferta si am plecat pe salariu aproape dublu. M-au chemat la o discutie, sa ma intrebe ce vreau ca sa nu plec, cu exact doua zile inainte sa imi expire preavizul, cand mai aveam de predat doar laptopul. Pur si simplu nici n-am vrut sa ascult “oferta”. Era evident ca o faceau doar ca sa bifeze ca s-a facut.
Cea mai buna decizie ever. Lucrez la fel de mult dar fara stresul care dincolo devenise insuportabil si oricum pe alti bani.
NOU
They see me not rollin’
They love it
NOU
Stai putin, Disney nu e compania aia printre cele mai valoroase din lume, family-oriented si cu valori de stanga care a dat afara cateva zeci de mii de angajati atunci cand a venit covid-ul?
NOU
Văd că mica burghezie românească trăiește o dramă pentru care resimt zero empatie.
NOU
Nu stiam, dar atunci se cam justifica luatul de hartie igenica si sapun de la munca pt acasa, nu?
NOU
Am trecut doar să vă salut de pe Anglea, să vă spun că sunt la al 3-lea job în 12 ani, băiatul care dă cu sapa fără subalterni. Salariu e din 6 cifre, fără bonusuri, asta în condițiile în care n-am cerut nici o mărire în viața mea. Muncesc de s-a plictisit Netflixul de mine.
Dacă se poate să-mi explice cineva cum e cu job hoping că eu am lipsit la lecția respectivă.
NOU
p-ul ala lipsa face toata diferenta aici 🙂
NOU
here’s to hoping you’ll be hopping…
NOU
Râdeam cu o colegă zilele trecute ca suntem eu la al 11-lea job și ea la al 14-lea.
Restul… sunt la al doilea, maxim al treilea și unii chiar la primul, și vorbim de oameni între 45 și 55 de ani. Statornici și plini de nervi pe beneficii, șefi etc, gata să te calce în picioare cu orice ocazie și ședință, nesiguri pe ei și ofuscați pe toți nou-veniții, periculoși efectiv. Mi-am dat seama ca n-am cum să mă supăr când ei altă realitate nu știu. Când îi auzi vărsându-și frustrările la țigară ca alții câștigă X-lei – sume care lor li se par fabuloase iar ăștia noi le avem pe contract și înghițim în sec încercând să ghicim pe câți 3 lei sunt oamenii ăștia atât de fideli și de alergați de marea companie.
Le-am zis tuturor, fără excepție, pe ocolite sau mai direct, ca ce sume vehiculează ei nu sunt imposibil de obținut și ca lumea e mare, concurenta și mai mare, iar șansele să le obțină și ei sunt efectiv ACOLO!
Replica e ca sunt prea bătrâni să mai fie luați în seamă. Fals. Dar aia se întâmplă când nu mai ieși din carapace și îți dai sufletul pentru o singură companie 10 ani+. Au schimbat unii mai multe soții decât joburi, e incredibil ce văd. Mentalitatea de acasă cu “lasă, mama, bine ca ai o pâine de pus pe masă” e cea mai periculoasă și proasta lecție pe care o poți da unui copil. Niciodată să nu le ziceți altceva copiilor voștri decât ca pot mai mult și să nu le induceți recunoștința asta absolut debilitantă pentru niciun angajator.
Toți oamenii de care povestesc, luați separat, la o cafea sau un pahar, sunt oameni extrem de faini și competenți și de viață, dar când pășesc în sălile de ședință devin niște câini hăituiți gata să pupe piciorul stăpânului care îi bate și să sară la beregata oricui li se pare ca le amenință osul la care rod de atâția ani.
&for what it’s worth, dacă citești asta și stai de 5 ani plus într-o companie, la un interviu mergi măcar și cere cat ai vrea real să câștigi. S-ar putea să ai o surpriză foarte foarte plăcută. Fă testul ăsta, n-ai să regreți. Eu am un maxim de 2 ani efectiv de statornicie la orice job. Probabil am exagerat de “foame” în tinerețe, dar vorbesc din experiență.
NOU
Este foarte aberant sistemul acesta cu salarii mai mari pentru angajatii care sar de la un loc de munca la altul. Si cei care au 40-50 de ani sunt obisnuiti cu mentalitatea din trecut, cand fidelitatea era rasplatita.