Citeam ieri noapte, din greșeală, blogul unui fost alister și mi-am dat o mare facepalm de cred că am și acum urmă.

Cică “încărcați pe blog poze cât mai mari, de la 1500px în sus, ca să iasă bine la sharingul pe facebook“.

În mod normal, prostia mă lasă rece și trec mai departe. Doar că am realizat că pot fi oameni noi în domeniu care pot lua de bună o asemenea imbecilitate.

Copii, o poză mare înseamnă dimensiune mare, pixeli mulți, deci timpi de încărcare mari ai sitului. Nu vorbim de google sau alexa sau mai știu eu ce, ci de purul confort al cititorului care va sta să încarce pagina 3 minute, pentru că, la un moment dat, un blogger nepriceput s-a apucat să dea sfaturi tâmpițele. Lăsați facebookul și vedeți-vă de munca voastră la produsul vostru, nu mai dați atenție sfaturilor atâtr specialisși pasibili de imbecilitate.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.