Sunt un tip extrem de tipicar, când e vorba de confortul meu și, mai ales, de igiena mea. Până să am propriile case, de fiecare dată când mă mutam cu chirie, cu o singură excepție, prima oară când m-am mutat cu o tipă, mi-am luat case nemobilate, unde îmi cumpăram strict necesarul de mobilă, pat, canapea, bibliotecă și 2 comode, una pentru tv, una pentru haine, lenjerie etc. Când plecam, le abandonam cu succes, proprietarul zicea mersi că și-a mobilat casa, eu consideram banii investiție în curățenia mea și aia era.

Același lucru a fost valabil și în amara străinătate. Bine, oricum, casele, acolo, se închiriază by default nemobilate, trebuie să ceri mobilă, dacă vrei. Așa că, peste tot, primii pași erau luat cel mai simplu pat cu rame de metal, care să nu fie neapărat durabil pe viață, dar care să îmi susțină activitățile umane desfășurate de-a lungul și de-a latul său.

De fapt, de pat voiam eu să spun.
Niciodată nu am dat atenție cumpărării unui pat cu adevărat confortabil. Atenție, pat, nu saltea, la saltele nu mă precupețesc, pe salteaua patului petreci cea mai mare parte legată a vieții, iar confortul somnului este esențial pentru o viață bună în restul timpului.

Anul trecut, când mi-am mobilat casa, a fost prima oară în viață când mi-am cumpărat un pat așa cum consideram eu că ar trebui să arate paturile într-o casă. Tapițat, moale pe margini, ca să nu te lovești la genunchi sau tibii și nici copilul să nu vină în fugă și să se înfigă rachetă în margine, spațios, spectaculos.

Vă spun, dacă sunteți în măsură să vă stabiliți și să faceți lucrurile cum trebuie, un pat este primul lucru pe care trebuie să îl luați, pentru confort și satisfacție.