Dintoteauna, când mi-am luat mașină de tuns iarba pentru curte, eram înclinat spre Bosch, gama ARM, ieftine sau Rotak, de pe vremea când munceam la Praktiker. Știam că sunt bune, pentru că rar veneau oamenii cu ele la retur, spre deosebire de Einhell, de exemplu, dar care avea avantajul că avea prețul cam 1/3 față de Bosch.

Am zis că, de data asta, să mai schimb, așa că am luat un Makita, pentru că fiul cel mic se plângea că Boschul este greu de împins.

Oh, boy, și ce bine am făcut.
Super mașinuță, silențioasă, roțile merg bine, nicio plângere din partea copiilor.

Sacul este de pânză, prin urmare cutia e ușoară, poate fi schimbată inclusiv de un copil. Tăierea este brici, nicio problemă, inclusiv dacă mergi repede, deși se aude o gâfâială mică a lamelor, probabil nu e recomandat, pentru că iarba nu va mai fi tăiată, ci biciuită, iar asta nu este bine, pentru că vârful acela se va usca. Face tunsul ierbii o plăcere și chiar se termină repede. Până și leneșul de mine se descurcă.

Pentru colțuri și locuri și spații inaccesibile mașinii, am luat un trimmer manual Gardena, foarte ieftin și ușor, care își face treaba foarte bine. Recomand să vă luați la el, când îl cumpărați, niște racordaj de ăla tăietor mai grosuț, petru că cel cu care vine e cam ca o ață mai grosuță și nu îi prevăd multă viață. Atenție, totuși, la picioare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.