Eu personal ador sărbătoarea de Paști și l-am convins pe Cetin să mă lase să vă dau posibilitatea să vă urați toate cele bune și aici, pe blog.

„Vă doresc ca minunea Învierii să vă atingă și să vă facă mai buni. Sărbători fericite de Paști!”, „Paști binecuvântat!”, „Fie ca bucuria Învierii să vă aducă pace în suflet și în gând!”.

Fie ca Lumina Sfântă de Paști să se coboare în sufletele voastre, să vă încălzească inimile și casele și să vă lumineze calea în viață cel puțin până la Crăciun, când alte lumânări, fieca-uri sau chestii sfinte o să vă facă mai puternici să supraviețuiți până la următoarele Sfinte Sărbători Pascale și tot așa, ciclul se va relua.

Acelea au fost doar câteva din mesajele de Paști pe care le-am primit, mesaje care se repetă an de an, deși eu nu răspund, ba chiar încerc să aduc la cunoștință în mod politicos, din timp, oamenilor care mă cunosc că eu nu sărbătoresc  nimic în aceste zile, motiv pentru care am și lucrat ieri și în ultimii 3 ani de Paști. Desigur, am lucrat și pentru că liberele primite după aceste zile de muncă mă avantajează tot pe mine, nu doar dintr-un profund și binecunoscut spirit de echipă.

În afară de mesajele pe care le primesc în mod automat de la cei care trimit câte un mass message, am observat în săptămâna care a trecut, că dacă ești român și lucrezi într-un loc unde sunt aproape numai români, ești din start considerat creștin ortodox. Toată săptămâna după ce am fost salutată de colegi și am purtat o scurtă conversație,  la sfârșit mi s-au urat „Sărbători fericite!” și „Pasti fericit!”. Știu că nu ați fi crezut, dar eu lucrez într-o echipă foarte mare și oamenii chiar mă bagă în seamă, vorbesc cu mine și mă suportă.

Am spus câtorva colegi care mă întrebau ce fac de Paști, că eu nu sărbătoresc Paștele. Reacțiile au fost „aaa…ți-ai schimbat religia?”, „esti atee?” sau „aaa…dar tu când și ce sărbătorești?”, iar după încă 5 minute de conversație, la despărțire, mi-au spus câte o sinceră urare – „Sărbători fericite!”, lăsându-mă cu impresia că am vorbit singură și că oricum îmi vor trimite mesajele alea nenorocite pe la sfârșit de săptămâna.

Chiar și azi, înainte să plec de la serviciu, mi s-au urat, din nou, toate cele de mai sus, plus că a apărut salutul „Hristos a Înviat!”. Mie mi-e rușine să răspund cu „Adevărat a Înviat!”, dar nici nu vreau să îl fac pe om să se simtă prost că a vrut să fie politicos sau chiar se bucură de Înviere. Pentru mine e un moment jenant, dar nici nu stau să îi explic fiecărui om că n-am treabă cu Doamne – Doamne.

Nu am nimic împotrivă celor care sărbătoresc Paștele sau alte chestii de-astea religioase, dar nu toți  suntem la fel, religia e ceva intim, ceva ce ține de fiecare și e în sufletul fiecăruia, așa că hai să nu ne futem la cap unii pe alții cu ceea ce considerăm noi că e bine. Eu consider că tu crezi într-o fantomă, iar eu sunt mai realistă, fiecare face ce vrea duminica dimineață și toată lumea este fericită.

Urează-ți și salută-ți așa rudele sau prietenii cu care știi că împărtășești aceleași credințe, că poate data viitoare când faci asta dai peste vreun musulman.

Concluzia mea e că românii nu sunt educați în spirit multicultural. Mă întreb oare, voi cei care lucrați în alte țări, unde populația este mai diversificată din punct de vedere cultural și religios, tot așa vă veți duce la muncă și veți întâmpina pe toată lumea cu „Hristos a Înviat!”?

Cu alte cuvinte, abia aștept să mă întorc la serviciu și în următoarele 40 de zile să aud „Hristos a Înviat!”, chiar daca eu salut prima cu „Buna ziua”.

sexy-easter-bunny

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.