Am decis să nu facem “traditionala masă de paşti” românească, care să bage miliarde de calorii în noi. Şi cum alegerea iniţială, Histria, a căzut din motive de ploaie cu spume, am făcut grătarul in curtea minunatei vile a lui Paul, vilă care, btw, îl va găzdui si pe dece, peste 3 zile, cu ocazia lui 1 Mai.
A fost delicios, scrumbia nemaipomenită, frigăruile superbe, totul gătit de mânuţele celor 2 superbe doamne care încercau să facă o lebădă dintr-un servet.

Pe scurt, un Paşte fericit, cum ar trebui să aibă tot românul tradiţional. Am mai fi stat, dar fiul lui Paul a început să întrebe de ce mai stau pe-acolo, dacă tot stau degeaba, ceea ce arată că sunt o persoană iubită cam peste tot unde mă duc.

Hristos a înviat, copii! Cel puţin aşa zic ăştia.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.