Aveam un prieten gay, care lucra la CFR. Și băiatul s-a săturat de șicanările pe care le tot primea de la colegii de muncă, cei atât de virtuoși, care ajunseseră să își facă cruce când treceau pe lângă el, pentru că na, era un poponar nenorocit, deși el săracul nu avea nici o treaba cu ei, avea un prieten de câțiva ani etc.

Așa că își dă băiatul demisia, la modul brusc, adică o scrie pe o foaie de hârtie, o semnează, după care lasă cheile de la vestiar și pleacă acasă.
Peste 2 săptămâni, cine îl căuta acasă?

Poliția feroviară. Pentru furt.
Colegii lui luaseră cheia de la vestiar, furaseră totul de acolo (lucrătorii din CFR primesc tot felul de scule, evaluate extrem de scump, de exemplu o lampă de aia pe care o vedeți pe la cei ce ciocănesc roțile la vagoane costa atunci 2 milioane, deși ea e o mizerie de plastic, în condițiile în care salariul unui electrician era de vreo 800 000, adica un salariu bun)

Degeaba a încercat să se explice, că el a lăsat cheia vestiarului la colegi, că nu are ce să facă cu o nenorocită de lampă și cu un ciocan de roți.
I s-a dat de ales. Plătește paguba și CFR retrage plângerea sau e arestat.

A plătit paguba.
Asta așa, ca să vă mai fie milă de ăștia când îi vedeți ieșind la televizor și plângându-se ce amărâți sunt. Mare lor majoritate sunt niște hoți și niște șpăgari.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.