Ca în fiecare an, am plecat, exultând de fericire, să cumpăr, din nou, de toate pentru toți copiii, pentru că știi tati, ghiozdanul cu care am terminat anul trecut, vechi deja de vreo 5 luni, nu mai e ceea ce trebuie, da? Și nici penarul și nici nimic.

Așa că avem, desigur, ghiozdan nou, de data asta trolley. Foarte mișto, de altfel și elegănțel, l-a târâit fiica prin mall toată ziua cu toată plăcerea. Fiul și-a dorit ghiozdan minecraft, pentru că vrea să semene cu Steve. Nu mă întrebați cine e Steve.

Absolut normal, am avut nevoie de un lunchbox emoji, că altfel nu se poate merge la școală, să începem clasa 1.

Așa că fiica și-a luat, normal, o mapă emoji, că ea nu mai folosește lunchbox.

BLocuri de desen, neapărat cu nuștiu ce eroi, caiețele, pixulețe, nu penar, pentru că penar am, tati, nu mai ții minte, mi-ai luat în primăvară, de unde am dedus că iată, problema era de design, nu de memorie.

În rest, as usual, tricouri albe, zeci de chiloței, șosete și alte chestii care îmi scapă, pentru că eu doar împing coșul la activități de astea.

După care am fost și am sărbătorit cu un bowling, în familie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

38 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Penarul i-a rămas mic

  2. #2

    Mă uitam la pozele astea, păi copiii de acum au de unde să aleagă 🙂 Pe vremea mea, ghiozdanul era un fel de șifonier cu bretele, mare și pătrat. Penarul la fel, un paralelipiped de lemn cu balamale, înăuntru avea și un sciot. Mai târziu l-am înlocuit cu o cutie de-aia chinezească de tablă, toată lumea avea una pe post de penar. Era cutia de la compas. Iar după ce s-a rupt ghiozdanul mi-a dat bunicu-meu o servietă de piele din anii 60, cântărea vreo 5 kile goală. A fost crâncen.

    • #3

      La un moment dat, s-a rupt ghiozdanul si a trebuit sa ma duc cu punga de magazin plina cu rechizite la scoala; cateva saptamani pana a luat mama salariul de lw uzina si a putut sa imi ia ghiozdan nou. :))))
      Ce saraci eram!!!
      Daca eu copilul din anii 90 ar intra intr-un jumbo de ex, cred ca ar lesina de emotii la vederea atator lucruri frumoase.

    • #4

      Exact la fel a fost si pt mine doar ca servieta a fost de la tata copilaria a fost faina oricum chiar si pt vremurile alea…

    • #5

      Spondiloza lombara aici, de la carat pe umar geanta de scoala, din piele de porc timp de 6 ani, in gimnaziu si liceu. Avantajul e ca puteai face porti de fotbal din gentile alea.

    • #6

      Plus ca pe linga maculatura din papornita trebuia sa mai port si o lanterna, ca in “iepoca de aur” se oprea curentul si iarna pe lapovita sau noroi orbecaiai prin gropile satului care avea iluminat public doar pe “șușea”, la politie si la primarie…

    • #7

      Am avut același ghiozdan tot ciclul primar + un trimestru din clasa a v-a, d-ăla gen șifonier.
      Apoi o servietă de mână. Combinația “servietă de mână, plină cu toate manualele și caietele pe ziua aia” + poziție dubioasă la scris și la școală și acasă + o oarecare carență de calciu = scolioză dorso-lombară dreaptă, operată la 14 ani.
      În clasa a viii-a am primit un rucsaco-ghiozdan negru, de piele. L-am folosit inclusiv tot liceul. După diagnosticarea scoliozei nu am mai dus niciodată ghiozdanul rucsacul exclusiv într-o mână sau doar pe un umăr.

    • #8

      Am trecut si eu prin asta :)))) Clasa I a, familia mi-a oferit foarte emotionata servieta unui unchi care murise cu un an inainte, servieta buna, grea goala, piele, doua catarame. Tot asa, de prin anii ‘60 servieta. Cred ca exista si acum pe undeva servieta aia, ca parea nemuritoare. Si penar de lemn cu balama :)) dar mai tarziu am avut si unul chinezesc care era usor, avea magnet si un desen cu niste maimutoi pe biciclete. Portocaliu parca, ce mandra eram..

    • #9

      cred ca am o poza cu o servieta de aia, in clasa a 3 a

    • #10

      Corectura: scolioza nu spondiloza. Mi se limba plimba-n gura.

  3. #11

    “pentru că eu doar împing coșul la activități de astea”

    Cred ca mai impingi si altceva 😀 Cardul in POS

  4. #14

    In 80 :))) cand intram eu clasa a 1 a , am avut penar chinezesc cu oglinda si maCnet :)))). Duoamne cata opulenta si desfrau :)))). Ulterior prin eforturi supraomenesti, magicul stilou panda :))))))
    Ce vremuri…..ce uniforme :d si ce pampoane de mizerie :))))

    • #15

      cand imi aduc aminte de saracele fete, obligate sa vina cu MIZERIILE alea in cap…

    • #16

      Pampoanele mai erau cum mai erau :d, da, bentitele erau criminale :))))). Strangeau unele de aveai impresia ca esti la balamuc, crunte dureri de cap dadeau. 🙁 crosetam numai ca sa scapam de cele din elastic.

    • #17

      Eu asa ajunsesem fan bentita, ca aveam impresia ca imi apara intrarile in cap (urechile) sa nu-mi intre insecte in ele.
      La o serbare de printr-a treia (ma simteam deja mare, ce mai) m-a lasat in sfarsit mama sa fac o extravaganta totala: mi-am prins pampoanele nu in par, ci direct pe bentita. S-a uitat la mine si a zis: ce frumoasa te crezi asa.

    • #18

      Pana in clasa a 9 a am fost tunsa scurt, f scurt :))))) pt economie de timp :)))). Obligatoriu aveam o “crima” n cap.

  5. #19

    Fix acel ghiozdan cu “chest” era dorit si de fecioru-meu, insa am dubii ca ii incap toate materialele de cărat la scoala in fiecare zi, mai ales că l-am văzut doar pe net, fara multe explicații… Îmi dai, te rog, dimensiunile efective (L,l,p) ?
    Da, stiu cine e Steve…

  6. #21

    Sarafanele din liceu, un fel de burka care să estompeze adolescenților-băieți orice imbold de imaginație.

    • #22

      :)))) de parca nu existau croitorese, de parca nu se ridicau sub curea…..

      Ps: doar culoarea neagra era usor deranjata, daca ar conta parerea mea. La ce se perinda acum in gimnaziu si liceu…era mai ok uniforma.

    • #23

      de acord cu uniforma.

    • #24

      Nu. Revoluția m-a prins la liceu. Peste noapte, fetele s-au transofrmat din niște chestii pătrate, cenușii, amorfe, în ce avem acum. Nu suport nici măcar ideea de uniformă. Fetele să se îmbrace normal, cum cred ele că e mai bine. Libertate! De-asta am murit noi la revoluție, ca să îmbrăcăm femeile într-un sac?

    • #25

      “Libertate”…… libertate cand isi dau la propriu cu “firmele” in cap? Cand ajung sa si bata joc unii de ceilalti pentru ca nu au tensii cu 3 dungi? Sau stea? Ca nu au cine stie ce poseta?

      Cred ca nu ai incercat rautatea “micutilor”.

      Ps: stai o zi in fata unei scoli sa vezi podium, sa vezi “saracutii”. Pe urma discutam despre “libertate”, umilinta si: “nu la salariul asta,mama/tata”. Si nu, nu am copii.

    • #26

      Sarafanul de liceu era pana la genunchi parca. Cand se asezau fetele se ridica un pic mai sus. Daca fata avea craci faini ti se scula si de la ala. Pe vremea aia eram proletar fara pretentii.

    • #27

      Confirm ca la noi baietii atunci cand ne uitam la sarafane modificate ni-se ridica sub curea!

  7. #28

    PLM boss, too late, dar ….. zic din experienta, distanta intre rotile trolerului este bine sa fie cat mai mare, altfel nu prea are stabilitate.

    • #29

      intelegi ca e un ghizdan de copil, da?

    • #30

      da, ghizdan boss 🙂 “Ghiozdan/Troler scoala”
      incarcat cu carti si tot feluri de kkt-uri (ma scuzati, lucruri importante pt. scoala) va sari in toate directiile.

    • #31

      right

  8. #32

    in anii ’80 geanta de la masca de gaze pe post de ghiozdan era ‘the shit’
    baabel.ro/wp-content/uploads/2013/10/masca%20de%20gaze.jpg

  9. #33

    dar de ce nu stii cine este Steve??????????

  10. #34

    copil ciudat aici… pana intr-a patra, recte 90, am avut dulap d-ala de vinilin, era desenata o scufita rosie si un lup pe el. penare, caiete si alte dracii nu stiu, efectiv nu ma interesa, mai mult se bucurau ai mei cand imi luau cate ceva. in a 5a, a reusit tata sa imi ia un rucsac d-ala bleg pe care lipise chinezul/turcul/ dafuqhewas un abtibild cu un robot, ceva logo metallica, probabil legat de ride the lighning. ala a fost prima chestie legata de scoala care mi-a placut. si probabil singura. tot atunci au disparut copertinele de caiete si manuale (si copertile in buna parte), penarele si aproape orice instrument de scris mai acatarii. zburau toate in ghiozdan si pana la scoala era blender acolo. rucsacul ala si-a dat obstescul sfarsit undeva prin clasa a 10a sau a 11a cand iar nu mai stiu ce a urmat. ah, aproape sa uit…. rucsacul venise la oferta cu un tricou negru cu acelasi logo. tricoul inca il mai am :D, rupt, gri spre alb, dar inca e in dulap.

    • #35

      pfoa, am avut fix acelghiozdan, dar până-n ’91. 🙂 pe portocaliu. i s-a rupt ceva la o curea aproape imediat, mi le-a înlocuit pe amândouă bunicul matern. am avut ghiozdan portocaliu cu curele maro-căcăniu. 🙂

  11. #36

    Who the fuck is Steve ?

  12. #37

    pe mine ma ducea un sofer de-a lui taica-miu la scoala.
    cand a vazut tovarasa invatatoare ca aveam ceas la mana, a chemat parintii , ca l-oi fi furat.
    pana la urma am avut pt trimestrul 1, clasa 1, nota 9 la purtare.
    am inceput bine.
    am avut si 7 la purtare, eram sa fiu exmatriculat de jde ori.
    norocul meu e ca desi faceam misto de toti profesorii, le inchideam gura cu argumente pe ce whatever predau ei. cu toate muile date, am terminat liceul cu media generala pe toti aia fucking 4 years, 9.89
    Da, copii, invatati!
    Sincer cred ca penarul, ghiozdanul si alte rechizite conteaza foarte mult.
    In primul rand confera copilului incredere.
    Sa aveti un an bun!

    • #38

      nu pe aici am citit de ala pe care il ducea la scoala cu basculanta?