Ei bine, așa cum mi s-a întâmplat foarte des, din 2007 încoace, în această comunitate, faptul că am scris acel articol mi-a deschis o altă perspectivă asupra lucrurilor. Mai sumbră, urmată de un atac de panică îngrozitor (într-un loc care nu era acasă) și de o stare de anxietate perpetuă ce nu a trecut nici până azi. Dar în același timp o perspectivă edificatoare. Știu și mai bine cu ce ne luptăm și mi se pare un câștig.

Două comentarii de la articolul respectiv au fost revelatoare.

Primul, al Anei: „Asta nu se termină niciodată” și al doilea, al lui Ciprian care-mi recomanda două videouri pe Youtube. Am urmărit videourile, am contactat și persoana care le-a făcut, am discutat puțin și mi-a recomandat două cărți pe care aș vrea să le las aici. Le recomand. Sper să nu aveți nevoie niciodată, să le citiți dacă vreți doar ca literatură.

„Beautiful Boy”, de David Sheff (e și film pe Amazon Prime); povestea reală din perspectiva tatălui
„Tweak. Growing up on metamphetamines”, de Nic Sheff; povestea reală din perspectiva fiului

Și una pentru copii (de la clasa a 6-a aș spune eu e deja nevoie; din păcate e doar în engleză, dar limbajul nu e greu. Ar merita pusă în Google Translate măcar):

„High: Everything you want to know about Drugs, Alcohol and Addiction”, de David and Nic Sheff.

Cărțile se găsesc pe Amazon în format Kindle, hârtie și audio.

PS: De asemenea, obezitatea – că tot a fost un articol aici pe Arhiblog despre ea – nu e o boală per se, da. Dar există studii științifice care au făcut legătura între obezitate și un nivel scăzut de dopamină în creier. Acest nivel scăzut provoacă „lenea” aia și lipsa de motivație a persoanelor obeze. Dacă cineva are chef se poate documenta și despre dopamină. Destul de fascinant creierul uman.

Atât. Have a good life, you all.

Love & Care