Am ieșit azi din hibernare, pentru că am rămas fără apă și alimente vitale.Pfoai, am înghețat ca un rahat în stradă. pe FoFo se așezase un covor de zăpadă înghețată, mâinile îmi înghețau în câteva secunde, picioarele la fel, nu puteam respira din cauza viforului, vis. Când am intrat în mașină la căldură, m-a izbit.

Când eram copil, cum pana mea reușeam să stau afară pe frigurile astea? Plecam după ce veneam de la școală și veneam în casă pe la 8 seara, ud până în chiloți, înghețat bocnă, de plângeam când îmi băgam picioarele sub apă, mama răcnea la mine ‘o să răcești, anafura ta de copil’ și totuși, nu aveam nici pe dracu. Nu răceam, nu mă speriam de zăpadă, a 2 a zi o luam de la capăt în același stil. Făceam patine din cizmele cu talpă de cauciuc, sanie aveam o măgăoaie de cornier, care cântărea cât mine. Derdelușul de pe stadionul Olimpia era al meu până când pleca și ultimul copil.

Și mi s-a confirmat că toți trăim asta când stăteam parcat pe o stradă, uitându-mă la oamenii posomorâți și înghețați ce treceau pe lângă mine. Brusc a apărut un grup de copii. Chiote, piedici, frecări cu zăpadă, fețe roșii și fete înroșite. Iar eu stăteam ghemuit cocoloș în căldura mașinii, întrebându-mă cum rezistă.

Îmbătrânim.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.