Mai exact, de bloggerii aşa zis prieteni. De ce zic asta?
Eu am unul din cele mai comentate bloguri din rromânia. Din cele aproape 200 000 de comentarii, nu vă imaginaţi câtă ură am putut să cern. Lăsând la o parte înjurăturile pentru zoso, care sunt cele mai numeroase, marea majoritatea a bloggerilor este luată la înjurat, de către diverşi fani.

Iar eu, în naivitatea mea, am cenzurat acele înjurături. Nu mi s-a părut normal ca nişte neica nimeni, doar cu zeamă în cap, să profite de platforma oferită de mine, pentru a arunca cu dejecţii în oameni pe care îi cunosc.

Acum regret. De ce?
Pentru că, exceptându-l pe zoso, care are aceeaşi regulă ca şi mine, absolut TOŢI ceilalţi au în comentarii înjurături la adresa mea, din cele mai nesimţite, familie, copii, la care nu au nici o reacţie sau la care pur şi simplu comentează relaxaţi, crezând că eu, din turnul meu de fildeş, nu voi vedea niciodată.

Nu o să înţeleg niciodată care este scopul. Vă simţiţi mai bine? Credeţi că vine celebritatea pe o tipsie de argint, dacă l-aţi înjurat pe arhi? Explicaţi-mi cum puteţi ulterior, când ne întâlnim, să veniţi, cu ochi de căprioară umedă, să îmi întindeţi mâna să ne salutăm? Nu vă e puţin jenă?

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru respectul acordat şi vă anunţ pe această cale că mi-e silă de voi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.