Femeile si nevoia obsesiva de detalii

Ies cu băieții la băut și baruri de striptiz. Ajung acasă. Nevastă-mea:
– Cum a fost?
– Bine.
– Andrei ce mai zice?
– Bine.
– Mara cum e?
– Nu știu.
– Păi nu ai întrebat și tu?
-…nu?
– Dar Maru ce mai face?
– De unde să știu?
– Nu ți-a zis Andrei?
– De ce mi-ar fi zis Andrei ce mai face nevastă-sa?
– Și Chirilă cum e?
– La fel, mai bătrân puțin, nu îi dai o secundă peste 60 de ani.
– Și Mari?
– De unde să știu eu ce face Mari?
– Dar aia mică?
– …head explode.

Merg la grădiniță să iau plodul.
– Era și mama lui David acolo?
– Nu știu.
– Nu te-ai uitat?
– Nu.
– EU NU ȘTIU CUM POȚI SĂ TRECI PRIN VIAȚĂ NEATENT LA NICIUN DETALIU!

Deci mor pe obsesia asta a femeilor pe detalii de genul. Ce face X, ce face soția, ce fac copiii, ce a mai zis etc? Who dăfac stă să întrebe prostii de astea? Dacă familia e bine, cu siguranță un bărbat nu o să înceapă să zic SĂ VĂ ZIC CE BINE ESTE FAMILIA MEA, SOȚIA MEA, MINUNATA MEA SOȚIE, E BINE, FIICA MEA E BINE, E EXTRAORDINARĂ, TOTUL E BINE ȘI LA JOB MERGE TOTUL BINE.

Doamnelor, noi, când ieșim din casă, suntem atenți la femeile de pe stradă, să nu cumva să treacă neobservate, iar la băute discutăm despre femeile din viețile ce ar fi putut să fie până când ne-am potcovit decis să ne îmbunătățim viața. Cu voi.
Și atât.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt