Am permis din februarie 1998. În toată această perioadă, am avut 1 accident din cauza mea, în primul an, dând cu spatele în parcare și bușindu-mi mașina la modul praf, în timp ce SUV-ul patronului de la FOX sau cum se chema magazinul ăla nu era nici zgâriat. De atunci, am mai avut 3 evenimente, niciunul din vina mea, toate cu taximetriști care nu au acordat prioritate. Am avut și permisul ridicat de fix 3 ori, o dată fiind lăsat ca prostul pe roșu în intersecție de o vită cu un matiz, care a frânat brusc când a văzut că s-a pus galben, după care a plecat, iar eu am rămas miez, în mijloc la unirea, iar polițistul haști, m-a lăsat 30 de zile. De celelalte ori, pentru depășirea liniei duble continue, like a boss.

De ce am făcut introducerea asta, care nu e neapărat laudativă, deși, la urma urmei, se referă la 21 de ani de permis de conducere. Unii dintre voi se jucau cu…cuburi de lemn pe vremea aia. Voiam să subliniez că, deși am condus atâta timp, pe distanțe de minim 40 000 de kilometri pe an, dar și 60 000, de exemplu, Honda, luată în februarie, deja are 40 000 în plus, eu nu fac accidente din vina mea, deși nu sunt neapărat vreun șofer model.

De ce?
Respect niște reguli de bază, nu totdeauna ortodoxe. Întotdeauna am grijă la prioritatea de dreapta. Accidentele cele mai tâmpite se fac pentru că oamenii uită că sunt obligați să dea prioritate mașinilor ce vin din dreapta, în anumite cazuri.

Nu intru NICIODATĂ cu viteză mare într-o intersecție, chiar dacă am verde. Întotdeauna iau în calcul că e posibil să fie o deșteaptă care vrea ea să facă dreapta, vrea să întoarcă, vorbește la telefon sau ceva, ori un tâmpit care crede că dacă o calcă tare, încalcă regula de bază a fizicii care spune că două corpuri nu pot ocupa același spațiu, în același timp. De foarte multe ori am scăpat de accidente astfel, uneori la un fir de ață. Bancul acela cu Poate vine unul șmecher este extrem de real, să știți.

Întorc și eu pe linia dublă continuă, eventual și simplă. Rar, foarte rar, dar o fac. Toți o facem, unii doar nu recunosc. Este cost of doing business, cum zice Prințesa Ardealului, îți asumi, dacă te prinde, aia e, predai carnetul și îți vezi de treabă. Dar niciodată, NICIODATĂ nu întorc de pe banda 1, riscând să intre banda 2 în mine. Niciodată nu o fac până nu mă asigur că nu e NIMENI care să fie pus în pericol de manevra mea, din toate părțile, iar dacă nu sunt eu liniștit și sigur, prefer să mai merg până găsesc un loc de întors și aia e.

Ați văzut că mai pun filmulețe din trafic. Uitați-vă la distanța pe care o las față de mașina din față. Indiferent de viteza avută (bine, nu în traficul din bucurești, trebuie să fii nebun să nu stai lipit de cel din față, altfel locul ăla e ocupat în secunda 2 de altul), îmi las o distanța semnificativ de mare, care să îmi permită să frânez în siguranță, în cazul în care s-ar putea întâmpla ceva. Iarăși, de multe ori m-a scăpat din chestii uneori tragice.

Evit să stau aproape de femeile care conduc. Știu, statistici, bla bla. Vax, femeile la volan sunt praf și pastă, extrem de nesigure pe ele, capabile de gesturi sinucigașe fără nicio problemă, obișnuite fiind că, dacă e femeie, oamenii sunt politicoși. Am ajuns la capacitatea de a nu mă enerva deloc, dacă văd că la volan e o femeie. Oricum nu mă vede, dacă e în oraș, șansele sunt de 90% să fie pe telefon. Doamnelor, știu că soții voștri vă spun că sunteți minunate și conduceți beton, degeaba vă ofuscați și vă pregătiți argumente. La volan sunteți varză. Ziceți repede, care e stânga??

Dacă văd, la drum lung, pe DN-uri sau autostrăzi, tâmpiți mergând haotic, depășind aiurea, frânez și las o distanță mare între ei și mine, cât să fiu convins că nu îi ajung. Pentru că, dacă faci parte dintr-un mol de ăsta în care există un dement, de preferință cu BMW, riști ca în carambolul rezultat, tu să fii bila în care se revarsă toate energiile acelui accident. Așa că, cel mai bine, îți vezi de treaba ta, dacă vrei să ajungi acasă. Niciodată nu a fost premiat cineva pentru că l-a făcut în trafic pe fraier. Niciodată.

Mă uit, întotdeuna, pe sub botul autobuzului pe care îl depășesc, indiferent dacă e staționar sau nu. Autobuzele merg încet, iar idioții de pietoni simt nevoia de a alerga direct pe banda a doua, să nu cumva să îi lovească autobuzul. Când ajungeți la spatele autobuzului, prima privire trebuie să fie pe sub sau pe după roata din față, după un picior sau o umbră în mișcare. Cel mai sănător, dacă sunteți în apropierea unei intersecții sau stații, încetiniți cât să puteți fi siguri că frânați în câțiva metri. Chiar dacă acel pieton e idiot, nu merită sub nicio formă să fie schilodit sau mai rău, doar pentru că e prost.

Evitați, pe cât posibil, viteza mare în orașe sau sate. Rezumați-vă la acei 59 maxim legali. Orice mașină de după 2000 frânează relativ decent la viteza asta, iar reflexele sunt cât de cât ok. Niciodată nu știi când poate sări un copil dintre mașini sau de după un colț, o minge, un câine, o proastă. De ce să faci pagube, uneori iremediabile, când poți, foarte bine să nu? Cât despre viteza în afară, pe autostrăzi eu nu merg cu mai mult de 150, mi se pare periculos pentru cei din jur. Iar pe DN-uri nu depășesc viteza legală decât dacă sunt porțiuni drepte și libere. Câte mașini înfipte în căruțe sau derapate din cauza criblurii am văzut în 21 de ani, să fiu eu sănătos.

Vă rog să rețineți. Prostiile din prima parte le fac rar, la fel cum le faceți și voi. Ideea este că, chiar dacă faci tâmpenii care încalcă regulile de circulație, asumă-ți, iar grija ta primordială să nu fie să nu te vadă poliția, ci să nu rănești pe cineva.

În rest, conduceți prudent.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.