De ce faci copii?

100 de fiecare, am uitat sa mentionez 😀

Atunci cine mai face copii in tara asta ? Patriciu, Becali ?

Nu sunt în măsură să comentez, dar fiecare-şi are vina lui. Mulţi fac copii din greşelă, că-i ia valul, alţii pentru că îşi doresc, cu toate că au minim pe economie, dar reuşesc să-l crească. Unui copil nu trebuie să-i dai luna de pe cer, după părerea mea, n-are nevoie de ultimul tip de iphone sau cea mai bună maşină, dacă eşti capabil să întreţi o familie, creşti şi un copil. Cei mai mulţi fac copii din greşeală asta-i drept, că părinţii nu-i educă şi la 13 ani fetele-s cu burta la gură. Cei care îşi lasă copii în spitale sau la gunoi ar trebui să nu mai aibă dreptul de a fi părinţi.

@vlad
defineste confortul, din punctul tau de vedere

Momentan sunt student deci nu am in plan pe termen scurt si mediu sa fac un copil. Pe viitor insa, cu siguranta voi dori.
Dilema mea e doua: 1)Cum iti dai seama ca esti pregatit (dpdv financiar) pentru a face si a creste un copil in conditii cel putin decente? (cam care sunt sumele in prezent?)
2) Nu consideri aparitia unui copil in familie ca un stimul, o ambitionare pentru a munci mai mult si a produce mai mult?

As vrea sa vad mai multe comentatoare pe tema asta, pentru ca problema e pana la urma si la femei. Realitatea e ca fertilitatea dupa 30 de ani scade vertiginos si cam 30 de ani e varsta la care te stabilizezi material (putini au norocul sa aiba un venit de minim 1000 de euro pe luna de persoana pana la varsta asta). Si constati ca ai strans banii, te-ai realizat material si copilul nu mai vine. Ajungi sa iti cheltuiesti toti banii pe FIV care costa de rupe si poate nu mai ai nici jobul ala bine platit ca nu te tine nimeni la serviciu cu invoiri peste invoiri ca sa iti faci injectiile cu hormoni si terapia de stimulare ovariana. Eu cunosc ingrijorator de multe cazuri de genul asta care au gandit problema strict material, s-au trezit ca au pierdut “trenul” biologic si regreta ca nu au avut mai mult curaj. Nu mai fiti atat de radicali, ideea e sa existe un echilibru: cazul din postare e extrema, astia fac copiii pentru ajutoare sociale, pe principiul the more the merrier. Mi-e greu sa cred ca un cuplu cu un venit de 500 – 600 de euro pe luna nu poate creste un copil fara sa cerseasca. Evident copilul nu va avea celule stem recoltate la nastere (dar cati din tara asta au si pana al urma nimeni nu iti ofera in prezent garantia ca sunt 100% utile), nu se va naste intr-o maternitate privata si poate ca nu va merge la gradinita de lux unde taxa e de 1000 de euro pe luna, dar are toate sansele sa creasca un copil sanatos si bine integrat in societate. Si in plus, daca doar partea materiala e problema, un copil ar trebui sa te stimuleze sa muncesti mai mult, sa castigi mai mult.
Al doilea aspect, pe care foarte multi il neglijeaza e ca in anii critici de dezvoltare a copilului e prea putin important daca mananca inghetata premium sau o inghetata cu 2 lei mai ieftina. Copilul va fi complexat atata timp cat parintele e complexat de treaba asta. Un copil are mult mai multa nevoie de suport moral si psihologic pentru a se dezvolta normal. E atat de frustrant sa vad in terapie cazuri de copii cu probleme de adaptare scolara, agresivitate, etc. din familii “bune”, in care tata si mama alearga cate 12 ore pe zi ca sa ii ofere tot din punct de vedere finanicar pe principiul emulatiei: x merge la gradinita Y trebuie sa mergi si tu acolo, treubuie sa ai si tu acuarele de 100 de lei…Cand le explici parintilor cum sta treaba de fapt sunt bulversati, efectiv nu inteleg cum de s-a ajuns in situatia asta.

Am o intrebare pentru parinti, cum va impartiti timpul intre copil si partenerul de viata. Cui ii acordati mai multe resurse, se presupune ca va iubiti partenerul.

E bună dezbaterea. Îl susţin pe arhi, în sensul unei bune gândiri, trebuie echilibru. Nu sunt de acord cu vlad. Dacă părinţii noştri ar fi socotit aşa, noi nu mai eram mulţi. E tipul de gândire dorit pentru români de către mulţi din vecinii ţării şi de mulţi minoritari din interior, care se înmulţesc pe bandă. O gândire bună e necesară însă. Nu îndeamnă ortodoxia la lipsă de responsabilitate ( că scria careva asta), creştinismul în general îndeamnă la a da viaţă, în schimb e vorba de unele secte ( penticostalii în general) care fac şi peste 10 copii, până nu mai are mama calciu în oase.

Mi se pare halucinant cand vad unele pareri pe la comentarii. 100.000 euro in 18 ani adica 460 euro/luna… Fratilor, voi fie v-ati tampit, fie v-ati tampit. Da, daca ai venituri de 2000 euro/luna atunci da, pui deoparte 460 euro. Cand nu-i ai, cumperi baxul ala de pampersi si iti mai rupi tie de la gura, ii iei tricou cu 50 lei, nu cu 100 ca si asa in 3 luni ii e mic, ii cumperi bicicleta medie ca si calitate nu pe cea mai scumpa care e 1000 euro. De ce? Pentru ca un copil trebuie sa invete in viata ce inseamna si modestia si ca nu totul li se cuvine de-a gata. Nu sunt inca parinte dar in sambata asta ma insor si urmeaza probabil in curand si copiii. Dar ma gandesc ca ai mei m-au crescut cu venituri mici si tot nu ma consider un copil trist, pentru ca ei au avut grija ca in limita bunului simt sa am tot ce am nevoie. Si niciodata nu am plans ca am avut Pegas sau un mountain-bike second hand si nu cea mai tare cursiera cumparata din reprezentanta… Copiii se cresc cu ceva bani dar au nevoie si mai mare de iubire si lectii despre viata de la o viata cat mai frageda. Daca eu le dau totul pe tava inca de cand sunt mici, ei cum mai invata sa se descurce si pe cont propriu in viitor?