Fac orice pentru Paraschiva. Calc și pe cadavre

scrii degeaba pentru ca cititorii tai nu se numara printre cei care se inghesuie sa pupe moaste, lucru care ar trebui sa te bucure.

Arhi, problema reala este ca dincolo de ipocrizia concursului de pupat moaste, in spatele acestei mascarade se afla o industrie de milioane de euro, o industrie pe care statul Roman, de dragul electoralelor, refuza sa o impoziteze, in contextul in care tu sau orice alt roman daca castiga 1 leu trebui sa plateasca impozit.

se zice Parascheva, daaaa???
si s avezi ce haos a fost acu cativa ani cand au dus-o in turneu prin Moldova, de se sculau babele la trei noaptea sa prinda rand la pupat moastele pe la pranz…

1. slava Domnului ca “ei”nu citesc bloguri, mai ales unul ca acesta, care otraveste suflete. dac totusi ar citi, cu siguranta s-ar ruga si pentru sufletele voastre ratacite.
2. sunt 2 variante: ori sunteti atei, lucru care nu are nici o baza stiintifica, ori sunteti sectanti si atunic se explica de ce batjocoriti moastele si ortodoxia.
in ambele variante, vaid e sufletul vostru. cum zicea vlahuta: nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei!!! asa ca luati aminte ca sufletul e vesnic si vom raspunde toti in fata supremului Judecator. daca voi inchideti ochii la atatea minuni savarsite prin intermediul sfintelor moaste sau icoane, e problema voastra.
pt cei care spun ca e porunca sa nu-ti faci chip cioplit, va spun sa mai cititi sfintele Scripturi si sa nu mai ascultati cum va spala creierul cate un pastor ratacit. porunca se refera la altceva!!!!
Noi nu ne închinăm materialului din care sunt făcute icoanele. Dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, noi ne rugăm, zicînd: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne şi ne mîntuieşte!” Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului: “Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!”
Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: “Ne închinăm feţelor de pe icoane şi închipuirilor sfinţilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru că dacă ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Şi de s-ar fi şters faţa de pe vreo icoană noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori.
Sfînta Tradiţie vorbeşte şi despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omenească scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

ce este icoana şi ce este idolul?
Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învaţă Sfîntul şi Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) şi, cinstind icoana, nu ne închinăm lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoană, adică lui Dumnezeu, sfinţilor îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sfinţilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu.Vă rog să ţineţi minte că “icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr există. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu există”. De aceea se şi spune că idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli şi icoană este ca deosebirea între zi şi noapte, între lumină şi întuneric. Ce însoţire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu şi idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Dar prin ce se manifestă închinarea la idoli? Închinarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor şi au făcut viţel şi s-au închinat lui şi au jertfit lui şi au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului (Ieşire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie să înţelegem că deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane şi închinarea la idoli este ca între lumină şi întuneric şi după cum omul orb nu deosebeşte lumina de întuneric şi pentru dînsul totul este întuneric, aşa şi omul neînţelept şi rătăcit, nu deosebeşte icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui său.

Însuşi cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să deosebim cele sfinte şi cele curate de cele nesfinte şi necurate (Levitic 10, 9-10).

Doamnea-ajuta si nadejdea in Dumnezeu, ca e bun si iertator!

voi prezenta ca argument al cinstirii icoanei, fata de interdictia mozaica a chipului cioplit o pretioasa precizare a deosebirii intre idol si simbol.
Patriarhul Nichifor Marturisitorul sustine ca „Sensul idolilor si al inclinarii lor de catre cei rataciti, ramanand la ceea ce se vede si neputand indica mai mult… indreapla mintea omului la pieire si la materia nensufletita”. De aceea Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni 8,4 afirma ca „Nu este vreo putere in idoli, ci sunt pietre si demoni…”. Tocmai pentru faptul ca idolii simbolizeaza forte imanente, exagerate demonic, s-au asociat mituri, care personifica aceste forte, iar cultul lor e legat de mituri animand si el acele patimi in oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. In schimb simbolul sacru este un semn delicat si sensibil al prezentei lui Dumnezeu, cum ar fi, de pilda: „Sa faci doi heruvimi din aur… sa fie aripile intinse pe deasupra… „Acolo Ma voi intalni cu tine”, iata asadar, imagini aseazate pe Chivotul Legamantului, chiar deasupra sulurilor Legii care le interzice. Prin simbolurile sale, Vechiul Testament marturiseste credinta sa in comunicabilitatea lui Dumnezeu prin mijloace sensibile si o anticipare a icoanelor, precum Vechiul Testament este o anticipare a lui Hristos.Icoana nu mai este nici idol, care identifica sau confunda natura ori diferitele ei forte cu Dumnezeu, nici simbol care atesta prezenta lui Dumnezeu dar Ii afirma distinctia de el, ci reprezentarea lui Dumnezeu insusi devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana pastreaza distinctia intre creatura si Dumnezeu, dar vede intr-o fata umana creata pe ipostasul dumnezeiesc insusi devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezente harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugravit la ceea este in original.
Notiunea de „icoana” presupune diferentierea esentiala dintre imagine si prototip. Ea este, potrivit afirmatiilor Patriarhului Nichifor, o asemanare a prototipului, dar se deosebeste prin natura de acesta. Daca nu se accepta aceasta distinctie se ajunge la idolatrie. Pentru acestia nu poate fi icoana, decat aceea care poate reprezenta cele doua naturi ale lui Hristos – umana si divina. Dogma de la Sinodul IV Calcedon (451) face insa o distinctie clara intre naturi pe de o parte si persoana, pe de alta. De aici plecand, observam ca icoana nu reprezinta nici natura umana, nici cea divina, ci persoana unei Fiinte Divine Intrupate – Care este Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – dupa cum ne relateaza Sfantul Teodor Studitul. Icoana se leaga de prototip pentru ca ii reprezinta persoana si ii poarta numele. Dar se face distinctia clara si limpede: „In Treime, Hristos se deosebeste de persoana Sa. In icoane, El se deosebeste de propia Sa reprezentare prin natura” ne declara acelasi Sfant Teodor Studitul.De la interzicerea picturii, a reprezentarii lui Hristos s-a ajuns la respingerea tuturor celorlalte icoane. Impotriva lui Leon al III – care a dat un Edict in sensul acesta, Sfantul Ioan Damaschin arata sensul acestei interziceri: „Daca pictezi imagini ale lui Hristos fara sa le pictezi si pe cele ale sfintilor, e limpede ca ceea ce interzici nu este reprezentarea, ci venerarea sfintilor”. El percepe legatura intima si insurmontabila ce exista intre venerarea icoanelor si cea a sfintilor. Refuzand venerarea sfintilor se sfarseste logic prin a se respinge venerarea moastelor si in general, a tot ceea ce este material. Pentru Ortodoxie, mantuirea este legata tocmai de materie, fiindca ea este realizata prin unirea ipostatica dintre Dumnezeu si trupul omenesc. Sfantul Ioan Damaschin raspunde in acest sens: „Nu ador materia, ci pe Creatorul materiei, Care a devenit materie de dragul meu, Care a vroit sa locuiasca in materie si Care, prin cele materiale, mi-a dus mantuirea”… Pentru Sfantul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urata si nici respingatoare Domnului: „Nu e urata de Dumnezeu, o, cugetator al desertaciunii, ci e chiar foarte iubita”.

sustin idea ca religia ortodoxa si Credinta in Dumnezeu nu trebuie calcata in picioare si nicidecum batjocorita. Pana la urma este un sistem de valori care ne-a format ca si popor, civilizatie, cultura.
Nu pot sa-mi bat joc de proprii stramosi, bunici, parinti.

Admit insa ca ceea ce face un_roman pe blogul tau este hardcore bisericesc. Nici nu am putut citii pana la capat….

Partea tare ii ca vin de la biserica raniti, loviti, vineti, inghetati, calcati in picioare si stii ce zic? ”Asta ii pedeapsa lui Dumnezeu pentru noi pacatosii…” :))))