Bănuiesc că asta nu se învaţă în cei 7 ani de-acasă, dar totuşi, cine îi învaţă pe oameni cum să se comporte la cumpărături?

Aţi încercat vreodată să urcaţi scările rulante din Unirea mai repede decât mersul lor obişnuit? Sunt convins că nu, pentru că oamenii care urcă pe scară deja şi-au cumpărat o parcelă de metal. Stau întinşi pe toată lăţimea scării şi adulmecă în gol. Pentru că aia e TREAPTA LOR şi pe acolo nu trece nimeni. Deşi poate tu te grăbeşti sau poate pur şi simplu nu ai chef să mergi cu viteza scării.

Dacă mergi printre rafturi, e imposibil să nu găseşti un căruţ pus în diagonală, lăsat de o doamnă venerabilă, care caută un model de ceai care nu se mai fabrica incă de pe vremea când la fel de distinsul său soţ presta prin tranşeele de la Don şi Caucaz.

Dar asta e cazul frumos, pentru că poţi avea şansa neasemuită de a da peste vreun domn cu o ceafă impresionant de lată, cărând un lanţ la fel de impresionant la gât, care blochează culoarul cu o ridzipoancă boită şi un plod urât, certându-se pe tema „Balentain sau Beiliz”.

La casă, cel puţin eu, întotdeauna dau peste o tipă care face una din următoarele chestii:

1. Aşteaptă să i se scaneze toate cumpărăturile, după care, tacticoasă, bagă mâna în poşetă, scoate portofelul, numără calmă banii, aşteaptă calmă restul, după care, tot calmă, începe să îşi pună cumpărăturile în sacoşe. Asta în timp ce în spatele ei e o turmă de oameni cu colesterolul în tavan, care e gata să o jupoaie de vie. Dacă i se spune ceva, va întoarce un spate ostentativ şi va continua netulburată.

2. Aşteaptă să i se scaneze toate cumpărăturile, după care, tacticoasă, bagă mâna în poşetă, scoate portofelul, după care scoate bonurile de masă şi începe să le completeze. Tacticos, fără grabă, uşor. Normal, nu îşi ştie CNP-ul, scote buletinul, se uită pe el şi asta la fiecare bon.

3. Scanează totul, după care realizează că a uitat să ia ceva. Şi pleacă. Şi dusă rămâne. Pentru că, gâscă fiind, are minte cât un peştişor auriu şi uită de ce a plecat, apucându-se de tot felul de produse. Se întoarce delicată ca o panseluţă, după 20 de minute, ridicând din umeri mirată „vai, nici nu am realizat când a trecut timpul”.

În tot acest răstimp, tu ce faci, ca rromân neaoş? Te scobeşti în dinţi, în cur, nu neapărat în ordinea asta, enumeri toata gama de înjurături pe care o ştii şi cam atât.
Pentru că tu eşti civilizat şi nu poţi să machiezi toate toantele de la piaţă. Din păcate, pe baza civilizaţiei noastre, prosperă ei, cefele groase neanderthaliene, împreună cu pipiţele sugative ce îi urmează.

Vorba aia, noi să fim sănătoşi, că am mai rămas atât de puţine genii…